Annabeth Crow : Jurnalul

Acasă?

Încă nu pot accepta că sunt singură pe lume,fără părinţi. De fapt,se pare că părinţii mei adevăraţi,trăiesc, dar, într-o altă lume. Chiar există aşa ceva? Nu pot accepta, pur şi simplu. Viaţa mea era atât de minunată înainte să apară familia Stars! Aş da timpul înapoi doar să nu îi mai cunoaştem, aş fi găsit un motiv. Deşi, toată viaţa se pare că am trăit numai în minciună. Dar,de ce? Ei m-au protejat,dar de ce? Mereu apare acel " de ce".
- Annabeth,repede, ia jurnalul şi pana.
- Dar...
John se apropie de Firas şi îi şopteşte ceva,e îngrijorat
- Trebuie, John!!
Firas a ridicat tonul în faţa în timp ce bate din picior în podea.
- Repede,Annabeth, dă-mi mâna.
Fără să stau prea mult pe gânduri, îl prind de mână pe Firas,în cealaltă mână ţin jurnalul .
- Închide ochii,dragă. Mergem acasă.
- Acasă?
Închid ochii şi încerc să ignor izbiturile în uşă. John spune o încântaţie ,simt o uşoară furnicătură în păr.
- Nu deschide ochii până nu îţi spun eu.
Nu mai simt pământul sub picioare, încerc să le mişc, dar nu e nimic sub ele,parcă zbor,deşi pare imposibil. Sunt foarte speriată, dar,am încredere în ei. Stai,simt. Simt pământ şi iarbă sub picioare, e rece.
- Deschide ochii, am ajuns.
Îi deschid încet, dacă e ceva ciudat. Wow,nu îmi vine să cred. Suntem într-o pădure imensă, uscată, fără pic de culoare. Tonurile se negru,maro şi gri domină peste tărâm, îi dau un aer misterios,înspăimântător. În depărtare se aud ciori,parcă anunţă pe cineva că suntem aici,încep să zboare deasupra noastră. Cerul e întunecat,stă să plouă. Pare o lume normală, doar că parcă lunile din calendar sunt schimbate. Acum cinci minute era seara şi vară şi, acum parcă e prin octombrie sau noiembrie şi asfinţitul se apropie.
- Hmm, bun venit în Naycar.
- Poftim? Aici... aici m-am născut eu? Pe un tărâm atât de...trist?
- Păi, acum ceva timp nu era aşa. Dar,gata cu vorba, întoarce-te.
Frigul a pus stăpânire pe tot corpul meu,abia mă mişc. Simt şi aud cum oasele îmi scârţâie,mai ales că sunt desculţă. Mă întorc în loc în timp ce mi se cutremură corpul,în mod involuntar. Nu pot să cred că există aşa ceva, într-o pădure. E o casă, micuţă, făcută din lemn.Focul e aprins,observ fumul gros şi negru care iese pe ogeacul casei. Deci,este locuită,dar nu cred că era aici înainte să venim noi,aş fi simţit mirosul de fum.
- C-c-ce este acest loc? Cine stă aici?
Nimeni nu vrea să îmi răspundă. John observă că nu am papuci în picioare şi se repede să mă ia în braţe.
- Măi copil,aşa se iese din casă?
Îl privesc şi zâmbesc discret. Îmi aşez capul pe umărul lui în timp ce ţin jurnalul la piept cu ambele mâini şi mă las purtată. E atât de bine.
- Eşti pregătită?
- P-p-pentru?
Mă aşează pe un preş în faţa uşii în timp ce aceasta se deschide. Păşesc încet, pe vârfuri şi intru în casă. O doamnă ,aşa cred,poartă fustă lungă, bej, se chinuie să pună lemne pe foc. E cu spatele la mine.
- Intră, Annabeth, te rog!
Poftim? De unde îmi ştie numele? Se ridică de pe scaunul din lemn,îşi ia bastonul de lângă perete ,se sprijină în el şi se întoarce spre mine. Deci,nu cred. Visez sau e real? Ce caută aici?
- Ce s-a întâmplat? Nu te bucuri să mă revezi ?

___________________________________

Hei hei! Ce mai faceţi? Sper că vă place cartea, cel puţin până acum. Recunoscut, poate sunt cam plictisitoare unele capitole,dar,de acum va fi mai palpitant.
Deci,cine credeţi că e femeia misterioasă?
P.S: Aştept păreri. ^_^