Annabeth Crow : Jurnalul

M-am săturat!

Am două persoane necunoscute în camera mea,bine, nu sunt chiar necunoscute. Firas, nici acum nu îmi dau seama ce caută aici, mereu scoate numai baliverne pe gură,deşi văd, simt că vrea să mă protejeze. Dar,de ce? Ce sunt toate aceste ciudăţenii? De ce nu au apărut cât erau părinţii mei în viaţă? Oof, Rona, ce dor îmi este de ea. Toate aceste ciudăţenii, au apărut de când am avut acel vis ,un vis real,o premoniţie presupun. Rona ştia despre ce era vorba,dar,nu a mai apucat să îmi spună,a fost ucisă cu brutalitate,alături de părinţii mei. Nici acum nu vreau să accept faptul că cineva sau ceva a ucis nişte fiinţe atât de gingaşe,bune,amabile. Tot încerc să aflu răspunsuri, dar se pare că toţi îmi spun să am răbdare, dar,câtă răbdare să mai am?
Somnul mi-a părăsit corpul,mă aşez pe pat,după ce iau coletul de pe birou. John,nu ştiu cum naiba a intrat în camera mea şi Firas la fel. Ce naiba? De ce se joacă cu mintea mea.
- Ce cauţi aici? Şi tu...tu cum naiba ai intrat în camera mea? Erai la uşă mai devreme,verificai dacă e cineva,dar,ai dispărut şi tu şi acum,sunteţi amândoi în camera mea. Ce se întâmplă? Spuneţi-mi odată. M-am săturat de atâtea secrete,nu mai vreau să am răbdare.
Sincer,sunt sătulă de atâtea secrete, toţi mă protejează dar nu ştiu de ce sau de cine anume. Toţi nervii şi răbdarea pe care tot am avut-o, au răzbucnit acum. Furia m-a cuprins pentru prima dată în viaţă, mă simt atât de bine. Tot corpul îmi tremură, din creştetul capului până în vârful degetelor de la picioare.
Cei doi mă privesc nedumeriţi, nu ştiu ce să spună.
- Vreau adevă....
Nici bine nu termin de spus că amândoi îmi acoperă gura cu mâinile. Ce nebuni,chiar nu se pot abţine? Îmi fac semn să privesc spre fereastră ,creatura, se apropie dinspre pădure. Ce ar trebui să fac? Şi-au luat mâinile de pe gura mea,în sfârşit.
- Ce e asta? De ce mi se întâmplă numai mie toate astea? Cine sunteţi voi? Tu,John,ce a fost cu toate acele fapte,semne ,vrăji sau eu ştiu ce naiba erau? Ce căutaţi în casa mea? Tu,Firas,ce ai vrut să îmi spui prin "părinţii tăi adevăraţi "? Vreau adevărul.
John face o faţă uimită şi îl priveşte pe Firas.
- Eşti nebun? Cum să îi spui asta? Nu e pregătită.
- Ba da,John. Are 21 de ani,trebuia să afle de mult.
Ce e cu ei? De ce se ceartă pe acest subiect? Ce să aflu? Mă ridic de pe podea şi privesc spre fereastră. Creatura,se apropie. Mă uit pe birou, coletul. De când a apărut, au apărut şi toate ciudăţeniile. Trebuie ascuns. Iau repede cutia ,ies din camera mea şi urc scările pe întuneric până în camera din pod. Geamurile îi sunt acoperite cu staniol ,niciodată nu am înţeles de ce.
- Annabeth, stai? Unde te...
- Mă găsiţi în pod.
Intru pe uşa camerei,aprind lumina ,mă aşez pe pat şi privesc coletul.
- Annabeth, foloseşte-mă! Dacă vrei adevăr, îţi voi da adevăr.
Iar acea şoaptă, ca a penei care mă chema în beci. Dar,totuşi, de unde se aude? Trebuie să o găsesc.
- Sunt aici!!
Coletul din mâna mea,se zbate. Oare,aici se află? Deschid uşor cutia, lumina orbitoare care mă forţează să îmi acopăr privirea ,nu mă împiedică să descopăr. Deschid de tot cutia, lumina devine mai mare. O aşez jos,pe podea. Mă retrag puţin în spate, am ochii închişi. Deschid ochii şi privesc. Lumina,a dispărut. Mă ridic în picioare, fac doi paşi, mi-e cam frică, mă aştept să iasă orice ciudăţenie de acolo. Am ajuns lângă cutia larg deschisă. Mă aplec,bag mâinile să pipăi, mă risc în caz de rămân fără mâini. Hmm, e ceva catifelat ,dar totuşi, solid şi dreptunghi. Îl scot şi îl aşez pe pat,e doar un caiet sau o carte. E puţin prăfuit. Suflu deasupra lui şi îi înlătur praful. Scrie ceva pe învelişul catifelat.
Secretele păstrate sunt în a ta lume,dar,nu eşti singura care le vede. Vei afla adevărul despre tine,doar dacă secretele mi le spui doar mie.
Cât de ciudat. Deschid caietul,de fapt e un jurnal. Are paginile albe ca laptele şi uşoare ca o pană. Scot cutiuţa care era aşezată lângă jurnal şi o deschid. E pana,începe să plutească. Aşez cutia pe pat,apuc pana şi încerc să scriu.
5 iunie 2015
Wow,scrie şi fără cerneală, dar doar pe acest jurnal,ce ciudat. Continui să scriu.
Mă numesc Annabeth, Annabeth Crow. Sunt o fată normală, sau,cel puţin aşa am crezut. Doi bărbaţi sunt în casa mea,cică mă protejează, dar,nu îmi spun de ce. Părinţii mei au fost ucişi cu sânge rece,la fel şi Rona,menajera noastră dar prietena mea,dar se pare că Firas,unul din bărbaţii protectivi, mi-a spus că nu erau părinţii mei adevăraţi. Atunci,unde sunt părinţii mei reali? De ce m-au părăsit?
În seara asta era să fim ucişi de o creatură ciudată cu ochi albi,corp de crocodil şi coadă de scorpion. Ciudat tare! L-am alungat,dar,acum se întoarce,mi-e frică. Numai că...
- Annabeth, ce faci? De ce? Închide jurnalul,acum.
- Dar,de ce?
- Felicitări, ai pornit un război!