Annabeth Crow : Jurnalul

Dezamăgire

Cine mai poate intra la ora asta în casă? E destul de târziu. Îmi întorc privirea,chiar dacă încă îi țin sabia la gât străinului. În sfârșit.
- Annabeth,ești bine?
John aleargă spre mine și mă îmbrățișează fără să stea pe gânduri. Mă privește dulce în timp ce îmi mângâie chipul, vrea să fie sigur că nu am pățit nimic. De când e atât de protectiv?
- Cine e...
- Nu îmi dau seama. Singurul lucru pe care că l-a făcut, cred că a folosit o vrajă de identitate a unei persoane. Zic și eu!
- Ha ha ha!!! Tânăra prințesă vrăjitoare nu e atât de prostuţă.
- Dispari!
Un bărbat năpustește peste noi, în timp ce încercam să aflu cine e bărbatul deghizat în rege. Rona se apropie de mine, îmi ia jurnalul din mână și mă privește ușor dezamăgită. Simt și eu o mică dezamăgire față de mine însumi,îmi vine să dispar pentru un moment apoi poate să revin. Lacrimi sincere și nevinovate îmi invadează ochii,nu le pot stăpâni. Las sabia pe podea,lăsând străinul în grija lui John,Rona și Firas. Mă îmbrac cu o geacă grosuţă din cuierul vechi,mă încalț cu o pereche de papuci de-ai Ronei(eu am venit în acestă lume,desculț ) și ies să mă plimb. Încep să plâng în hohote,nu mă pot abține. De ce? De ce mi se întâmplă numai mie asta? Când în sfârșit am acceptat că sunt din altă lume, că am alți părinți și că sunt o prințesă vrăjitoare, atunci apar toate ciudățeniile. Apar oameni ciudați,spiriduşi plus fel și fel de vrăji. În lumea mea,cea a oamenilor, nu există săbii sau vrăji, poate la teatru sau de Halloween, când toți se costumează.
Alerg până în spatele casei, mă așez pe pământul rece și încerc să mă calmez.
- Vei fi cea care ne salvează, Annabeth!!
Poftim? Cine a vorbit? E o voce feminină,calmă și dulce. Îmi ridic ușor privirea și observ o siluetă feminină superbă. E înaltă, subțirică și cred că are părul roșu, ca al meu.
- Ci-ci-cine ești și ce vrei?
Sunt... mama ta,Annabeth. Nu mă îmbrățișezi?
- Pe bune? De unde știu că nu e tot un truc afurisit de a mă păcăli pentru a pune mâna pe jurnal?
- Shhh! Jurnalul e aici? Nu ai voie să spui nimic,toți îl caută pentru a stăpâni această lume.
- Dar,de ce?
-Jurnalul e foarte puternic. Nu numai că poți comunica cu noi,cei de la castel sau cine îl stăpâneşte dar,cine are acel jurnal, poate prezice viitorul doar prin ceea ce scrie.
Nu pot să cred. Eu am scris că suntem într-un mic război. Oare...
- Dar eu am...
- Da,știu. Ai scris că ești într-un razboi...oof,e complicat draga mea. Hai în casă, e rece afară.
- Nu,nu! Rona e supărată pe mine. Era să îi dau jurnalul unui străin care era deghizat în rege. Nu aveam de unde să știu. Dar de unde știi ce am scris?
- Poftim?
Se apropie de mine,mă prinde de mână și mă trage după ea. Alergăm și ajungem în fața ușii. Intră brusc,ia sabia din mâna lui John care îi ține morală străinului și i-o așează la abdomenul celui ce a năpustit în casă ,e foarte curajoasă.
- Tu! Cum îți permiți să apari și să faci probleme?