Annabeth Crow : Jurnalul

Creatură

Chiar trebuie să am parte de momente ciudate la fiecare ora din zi şi din noapte? Când vor înceta toate acestea?
Stau ascunsă sub pătură, frica a pus stăpânire pe mine, îmi aud doar bătăile inimii şi respiraţia sacadată. Acei paşi, s-au oprit.
- Eşti bine,Annabeth?
-Hei,vrei să mă omori? Ce cauţi aici? Cum ai intrat?
Firas e în camera mea,deşi nu înţeleg de ce mergea tiptil. M-a dezvelit forţat, am simţit că sufletul îmi părăseşte trupul.
Îmi face semn să tac.
- Shh!! Fă linişte, nu sunt sigur dacă au plecat.
- Poftim? Cine să plece? Ce se întâmplă?
Nici bine nu termin de spus ,că îmi acoperă gura cu palma lui. Deci nu cred,ce au toţi bărbaţii cu acest obicei? Îmi face semn să mă dau jos din pat şi să ne îndreptăm spre fereastra deschisă. Toată natura e prinsă în mrejele lunii, parcă e hipnotizată. Frunzele copacilor se mişcă în diferite părţi, deşi nici o rafală de vânt nu am simţit până acum. Firas mă ţine strâns de mână şi ne apropiem tiptil. Din depărtare, se pare că e pustiu. Scoatem capetele pe fereastră şi privim în ambele direcţii. E liber,unde a dispărut?
- Aaaaaa!!!
O creatură ciudată a apărut de pe acoperişul casei. Nu l-am văzut bine,doar ochii albi, strălucitori în noapte. Ne retragem în casă şi cu toată forţa închidem fereastra. Creatura neagră, cu patru picioare, asemeni unui crocodil cu coadă de scorpion, începe să urle. E atât de înfricoşător, parcă ar zace mii de specii de animale în corpul lui. Urletul lui e atât de puternic, încât reuşeşte să spargă geamul ferestrei. Ne acoperim chipurile cu mâinile pentru a nu fi răniţi, dar, degeaba. Firas e rănit la picior,deasupra genunchiului şi eu sunt tăiată la antebraţ.
- Înceteazăăă! Pleacă din casa mea!
Nu am mai putut rezista fără să ţip, deşi e ciudat. Creatura a dispărut, dar iar nu ştiu unde şi cum.
- Wow,ce-a fost asta?
Firas mă priveşte nedumerit.
- Eşti incredibilă... doar cu vocea ta? Nu pot să cred,e mai bine decât mă aşteptam.
Ce a spus? Nu cred că am auzit bine. Încerc să îl întreb, chiar dacă sunt foarte ostenită.
- Po-poftim? Ce anume? La ce să fie mai bine şi ce e cu vocea mea?
- Nu grăbi lucrurile, vei afla.
- Nu,vreau să aflu acum ce se întâmplă. Ce era creatura aia?
- Annabeth, e un...
Momentul sincer e stricat de bătăile intense în uşă. Cine poate veni în mijlocul nopţii, să bată în uşă? Ne privim reciproc, speriaţi. Firas îmi face semn că merge el să vadă cine e la uşă. Eu mă ascund din nou sub pătură, dar auzul meu e cel mai ascuţit în astfel de momente. Bătăile nu încetează, sper să se termine.
- Cine e??
Firas întreabă ,deşi abia îl aud. Linişte totală,nu se mai aude nimic. Cobor încet din pat,iau în mână o vază şi ies din camera mea. Uşa de la intrare,e deschisă,dar nici urmă de Firas. Nu din nou. Merg tiptil,închid uşa şi mă întorc în camera mea.
- Annabeth, ce faci? Eşti bine?