Annabeth Crow : Jurnalul

Singură

Sper că părinţii mei nu au făcut nimic necugetat. Ochii mei ,sunt inundaţi în lacrimi.
- Beth, de ce sunt maşini de poliţie şi ambulanţă în faţa casei tale?
- Ha-habar n-am! Aşteaptă aici!
Alerg repede spre medicii care duc targa. Unul din ei mă opreşte.
- Cine eşti, domnişoară?
- E casa mea, cine sunt ei? Ce se întâmplă?
- Vino cu mine.
Mă ia de mână şi ne îndreptăm spre cadavre.
- Eşti pregătită să îi identifici.
Dau din cap,ca răspuns afirmativ. Se apleacă şi le descoperă chipurile.
- Nuuuuu!! Nu cred,erau atât de fericiţi acum ceva timp, ce au făcut atât de rău? Cine le-a vrut răul?
Cad în genunchi, mă simt ruptă de realitate. Nu mă pot opri din plâns, dau cu pumnii în pământ. Părinţii mei, împreună cu Rona ,au fost ucişi cu sânge rece.
- De ce? Trebuia să rămân acasă cu voi. De ce m-aţi lăsat singură? Încă sunt un copil,nu mă pot descurca singură.
- Ba poţi, suntem lângă tine.
Deasupra cadavrelor, spiritele lor mă privesc. Rămân fără grai,oare am vedenii? Dar, nu îmi pasă, atât timp cât îi pot vedea.
- Nu,nu plecaţi, vă rog!
- Domnişoară, îmi pare rău. Vă rog,haideți în casă, vreau să vă pun nişte întrebări.
Privesc în spate. Stacy plânge în hohote, îmi face semn că vorbim la telefon şi că îi pare rău. Poliţistul mă ia în braţe şi mergem în casă. Intrăm, totul e spart, vaza imensă a mamei,vitrinele, geamurile, pahare. Cine putea face asta în acest mod? Nişte oameni fără inimă. Ne aşezăm pe un fotoliu. Scoate legitimaţia şi se prezintă.
- Jack Horg, CIA,îmi pare rău că a trebuit să aflaţi în acest mod. Sunteţi singurul copil?
- Da.
- Câţi ani aveţi?
- 20, aproape 21.
- Mulţi înainte. Ştiţi cumva dacă erau cu cineva când aţi plecat? Am văzut cinci pahare pentru vin şi având în vedere că unul din cadavre e al servitoarei, înseamnă că au fost încă trei persoane în casă. Ştiţi cine erau?
- Da,erau familia Stars, de peste drum.
- Harry, du-te şi aruncă o privire asupra casei de peste drum.
- Sigur, domnule.
Oare,e real ce mi se întâmplă? Chiar am rămas singură? De ce? De ce i-au ucis? Părinţii mei erau cei mai drăguţi oameni din cartier.
- Cum se numeau părinţii şi servitoarea?
- Aramis şi Donovan Crow şi seritoarea Rona Wrick.
- Numele dumneavoastră?
- Annabeth Crow.
Harry se întoarce de la casa familiei Stars.
- Ai găsit ceva?
- Nu domnule. Casa e goală, nici urmă de om. Probabil au plecat,deoarece încuietoarea uşii e forţată şi sunt urme de cauciucuri în faţa casei.
- Bine. Domnişoară, noi plecăm. Luăm cadavrele pentru autopsie şi păstrăm legătura . Mulţumim pentru timpul acordat. Din când în când, va patrula un echipaj de poliţie în această zonă. Aveţi grijă.
- Mulţumesc!
Mă simt inutilă,parcă sunt un zombi. Sunt cu mintea în altă parte, nu ştiu, nu pot explica acest sentiment. Parcă ceva din mine s-a rupt,la propriu. Nu mă pot abţine să nu plâng. Iau telefonul şi o sun pe Stacy.
- Alo,ce faci? Poţi veni te rog,să dormi cu mine? Mi-e foarte frică?
Abia reuşesc să vorbesc printre suspine .
- Sigur,Annabeth, în zece minute sunt la tine.
Măcar ea e lângă mine. Nu am pe nimeni, nici verişori, nici mătuşi, nimic. Ies afară şi privesc cu scârbă spre casa vecină. Ştiu că ei sunt criminalii, nimeni altcineva.
- Annabeth, vino, găseşte-mă! Annabeth, ai nevoie de mine.
Încep să o iau razna. O voce şoptită, ca de copil mă strigă, mă atrage. Mi-e frică, dar sunt curioasă, trebuie să văd. Mă îndrept cu paşi uşori şi mărunţi.Ce poate fi?