Annabeth Crow : Jurnalul

Adevăr

Cât de ciudat. Nu puteam scrie cu pana nicăieri şi jurnalul nu accepta niciun instrument de scris. Se pare că prima enigmă am rezolvat-o, deşi nu înţeleg ce vrea să spună această mini-ghicitoare, dacă îi pot spune aşa. Primele gânduri mi le-am aşezat deja pe hârtie, aş fi vrut să mai scriu dar am fost întreruptă de cei doi, Firas şi John.
- Eşti nebun,John? Cum să pornesc un război doar pentru simplul fapt că am scris în jurnal?
- Ooof, nu înţelegi!
Închid jurnalul şi îl izbesc pe pat,m-am săturat de atâtea secrete ,nu sunt medium să le ghicesc pe toate.
- Atunci explică, eşti tare misterios. Ştii, sunt sătulă. De ce aceste ferestre sunt acoperite cu staniol,ce este acea creatură, ce e cu vocea mea? Voi,cine sunteţi? Apăreţi şi dispăreţi fără explicaţie. Spuneţi tot,dacă nu, deschid fereastra şi arunc jurnalul creaturei,ştiu că asta caută.
- Nu,nu!! Stai,îţi spunem.
John e cel mai panicat,ce e atât de important cu acest jurnal?
- Deci,Annabeth... tu,nu eşti din această lume. Tu aparţii unei alte lumi,o lume paralelă, Naycar.
- Stai, stai... atunci ce căut aici?
- Fără întreruperi, te rog! Vorbeşti după ce termin eu de vorbit,ne-am înţeles?
Răspund afirmativ şi îl las să continue,deşi, tind să cred că e nebun.
- Acum 21 de ani, mamei tale, Rita, i-a venit sorocul. Te-a născut în infirmeria palatului, moaşa ta fiind Rona. Fiecărui prunc,la naştere, i se oferea un cadou care avea să îi ajute în viaţă. La botez, tatăl tău a primit din partea unui vrăjitor, acest jurnal,împreună cu pana fermecată. S-a decis că până când vei împlini vârsta de 18 ani,jurnalul să stea încuiat în seiful palatului. Numai că, acest jurnal este de fapt un portal către cealaltă lume şi orice scrii în el, apare scris pe peretele palatului. Ce ai scris acum,cei din neamul tău şi tot regatul, a văzut ce ai scris tu.
Firas e nebun,ce l-a apucat? Eu sunt din altă lume? Şi acest jurnal, pe bune,un portal. Mă bufneşte râsul.
- Tu chiar te aştepţi să cred asemenea aberaţii? Păi ,să zicem că ai dreptate. Eu ce caut în această lume,de când mă ştiu?
- Ţi-am spus să nu mă întrerupi. Ascultă, te rog. Când s-a aflat de acest jurnal, Rondor a invadat palatul ,împreună cu armata sa de creaturi ciudate, pentru a fura jurnalul. Ei nu ştiau şi nici nu ştiu că jurnalul se deschide doar persoanei căruia îi este destinat, de altfel,odată deschis de persoana greşită, îi distruge tot,inclusiv teritoriul. Mama ta,regina, i te-a înmânat Ronei,pentru a te proteja, împreună cu părinţii tăi "adoptivi ". Ei de fapt nu erau oameni,corpurile lor au fost de fapt doar ca nişte marionete. Vei afla tot, dar nu acum. Unele lucruri nu am voie să ţi le spun.
- Bine,bine,atunci de ce jurnalul mi-a fost înmânat abia la înmormântarea părinţilor mei şi pana am găsit-o ascunsă într-o curte vecină?
- Având în vedere că părinţii tăi au avut grijă de tine foarte bine,s-a decis că nu mai este necesar să ţi se înmâneze jurnalul,dar după ce au fost ucişi, singurul lucru care te putea proteja,era acest jurnal,pentru a anunţa pe părinţii tăi în caz de ţi se întâmplă ceva rău. Mai târziu, după ce ţi-a fost deja înmânat, Rondor şi-a trimis gărzile să îl recupereze şi regele ne-a trimis pe mine şi John, pentru a te proteja.
Foarte interesant, dar, tot nu îi cred. Deşi, creatura de mai devreme mă lasă cu semne de întrebare. Oare,e adevărat ce a spus? Chiar sunt prinţesă?
- Cine mi-a omorât părinţii şi bona?
-Păi...
Un trosnet puternic se aude în uşa din faţă. John a avut grijă să o încuie înainte, dar,degeaba, nu cred că poate ţine mult loviturile.
Clanţa se mişcă, ce ne facem?