Războiul Inimilor

CAPITOLUL 3

-Iti dai seama ce tocmai am facut,nu-i asa?

-Stiu exact ce am făcut.L-am refuzat.

-Nu,l-ai provocat.

-Atunci când te obișnuiești sa nu fi niciodata refuzat,refuzul pe care îl primești în cele din urmă,se simte ca un ciocan dat direct în cap.Al naibii de dureros și greu de ignorat.

-Cred ca Mason White si-a întâlnit nașul,spune ea zâmbind.

-Adica? o întreb confuză.

-Vorbesc despre tine,Zary.Asta este prima dată când o fată îl refuza.I-ai refuzat în primul rand țigarea.Deci l-ai miscat puțin.L-ai tratat cu superioritate.Deși faptul ca sa așezat lângă tine de parca ați mai fi făcut asta de zeci de ori,încă îmi da cu virgulă.

-Gia,daca l-am refuzat,asta nu înseamnă că o sa devina brusc interesat de singura fată din liceu asta care la refuzat vreodată.

-Esti sigura de asta? ma întreabă ranjit.

-In primul rand,scoate-ti ideea asta absurdă din cap.In al doilea rand,peste cadavrul meu! Iar în concluzie,nu as putea fi niciodată interesată de unul care frânge inimile fetelor de parca ar frânge niste bețe de acadele.

-Băieții răi mereu ne pot oferi ce alții nu pot,îmi explica ea,asezandu-se pe marginea piscinei.

-Eu nu îmi doresc un băiat rau,Gia.

-Mai vedem noi asta.

-Asta ce vrea sa însemne? ma roțăiesc la fată.

-Într-o zi,cineva va apărea în viața ta și îți va atinge acea inimioară dulce si pură cu întunericul său.Si atunci nu te vei mai putea împotrivi.

Cam asa a decurs mica conversație pe care eu si Gia o avusesem acum câteva zile.

Stiu ca ea este genul mai aventuroasa, dar mie nu mi-a plăcut niciodată pericolul.Poate ca prin el ai parte de adrenalina pe care nu ai știut niciodată ca o vrei sau că ai nevoie de ea,dar nu mi-am dorit niciodată senzația că pot muri în orice clipă cand sunt alături de cineva.

-Când putem pleca? se plânge Eliza, așezându-se în poziție turceasca pe covorul care era așezat peste tot în bibliotecă.

Am pufnit pe nas,m-am ridicat de pe scaun si m-am lasat în genunchi pentru a ajunge la nivelul ei.

-Stiu ca te plictisești,Eliza,dar cum nu aveam cu cine sa te las acasa,iar eu am de învățat,nu am avut alta solutie decât sa te aduc aici,încerc să îi explic pustoaicei.Întelegi,nu-i asa?

-Da,înțeleg.

-Bun.

-Unde e Georgia?

Georgia era cel mai probabil la ora asta la circuit.Ne anulasem planurile din cauza Elizei si a liceului.Dar azi nu mai pot fi scutită de marea întâlnire dintre mine,Gia si noul ei iubit.

I-am promis ca după ce voi termina cu învățatul,voi merge direct la circuit.Îi promisesem asta înainte să rămân cu Eliza în grija mea.

-Gia e ocupată pe moment.Promit ca ne vom vedea azi cu ea.Si ea a promis.Si stiam amândouă ca o promisiune făcută..