Războiul Inimilor

CAPITOLUL 4

Ăsta era un secret cu care nu voiam sa am de-a face.Acum sau vreodată.
A închis ușa în urma lui,arucându-și geaca pe pat.

-Ai de gând sa îmi răspunzi odată la ce te-am întrebat?

Nu mi-a adresat decât două cuvinte si deja simteam cum mi se urca nervii la cap.Daca Wylan nu apucase să-l loveasca,cu siguranță o sa o fac eu.

Am ocolit patul,am făcut câtiva pași spre el si m-am oprit la o distanță considerabilă.A trebuit sa îmi dau capul pe spate pentru al privi.Al naibii înălțime.

-Am ales sa las baltă petrecere și prietena doar ca sa vin în camera ta,pentru ca sunt atât de îndrăgostită de tine,încât pentru o afurisită de noapte,te voi lasa sa îmi frângi inima în zeci de bucăți,fără sa conteze faptul ca esti un arogant nemernic,care se va preface a doua zi ca nu ma cunoaște.Gata? Ești mulțumit de răspuns? îl întreb cu sarcasm.

-Atunci,de ce esti aici?

-Cautam o afurisită de baie,spun eu,apoi dau sa trec pe langa el,lovindu-l cu brațul întentionat,dar nu ma lasă să o fac.

Mă prinde de încheietura și mă trage înapoi.Degetele sale stăteau în jurul încheieturi mele suficient de strâns încât sa nu ma lase să plec atat de repede.Sau mă rog,nu până nu își termina monologul de băiat rau,cu probleme de orgoliu.

Ma uitam la el si încă nu îmi venea să cred că era un pilot atât de bun,dar un tip groaznic.Câți ar plăti oare sa îi cunoască identitatea?

Creierul meu voia sa se opreasca din a pune întrebări,dar curiozitatea din mine a câștigat ca de fiecare dată.

-Dă-mi drumul,îi cer.

-De ce? Ție frică?

-Acum cateva zile tu păreai fricosul dintre noi doi.Nu eu am fugit ca din pușcă,pentru ca mă temeam sa nu fiu văzut cu tine.

-Și asta voiai? Sa fi vazută cu mine?

Ce voiam era sa îi scot cumva chestiile astea din cap.Sa îi scot firul care îl face sa creadă ca este atât de irezistibil.

-Îti dau impresia ca mi-ar fi frică de tine? Am văzut filme mai înfricoșatoare decât tine.

-Ar trebui să-mi mulțumești.Am o reputație.Și tu la fel.

-Da,de fată bună,care încerca sa ocolească oamenii ca tine.

-Nu,de fată suficient de deștepta si cu toate țiglele pe casă încât să stea departe de mine.Fii fata aia și scutește-te de cei ca mine.

Cumva ma avertizează sa stau departe de el? Nu asta am tot facut în ultimii 4 ani? Nu am vorbit niciodată,nu l-am privit niciodată,nu am fost niciodată interesată de el.

-Nu mă considera o pradă ușoară,pentru ca nu sunt.Nu am nicio intenție sa devin deodată prietena cu tine sau mai știu eu ce.Chiar am toate țiglele de casă.

Iar tu ești plin de secrete.Ce dracului ar  trebui să fac cu secretul asta acum?
Nu mi-ar fi de folos nici să-l spun,nici să-l nu-l spun.

Singurul lucru groaznic care se poate întâmpla este ca Wylan ori să-l pogneasca,ori să-i dezvăluie identitate.
Si cred ca va face ambele variante.

-Ești sigură de ce scoți acum pe gură?

-M-am dat cumva la tine până acum? Am încercat sa îți cad în brațe? Sa te sărut? Nu,nu-i asa? Deci da,sunt destul de sigură de ce scot chiar acum pe gură.

Părea că a înțeles mesajul meu,dar tot nu ma eliberat.In ochii lui puteam vedea primăvara,iar în suflet iarna.
Deși pielea lui parcă frigea.

Aveam atâtea afurisite de întrebări.De ce se ascundea? Cand devenise atât de bun la curse? Cum de nu sa prins nimeni până acum cine este? Care-i treaba dintre el si Wylan? De ce m-am ales fix eu cu secretul asta dintre toți?