Războiul Inimilor

CAPITOLUL 11

În mai puțin de câteva ori vom cunoaște cu toți numele regelui și reginei balului,iar jumătate din liceul ăsta își dorește ca coroana să fie câștigată de oricine,numai de Amelie nu.

Cantina forfota azi mai mult ca niciodată.Mâine absolveam cu toți.Seara era balul,iar vara putea oficial să înceapă.

Georgia apare de nicăieri,trăgându-l pe Cody după ea,cel mai bun elev la informatică pe care la avut vreodată liceul asta,bietul de el încercând să nu își scape laptopul din mână.

Ochii prietenei mele clocoteau de furie.Oare cine a călcat-o pe coada atât de rău și atât se devreme? Nici măcar eu nu reușisem să mă dezmeticesc încă din somn,iar ea arată de parcă ar vrea să calce în picioare fiecare ființă ce îi apare în cale.

La așezat pe Cody pe scaun,sa așezat și ea,apoi a întors laptopul cu fața spre mine.

-Ce ar trebui să văd?

Georgia întoarce laptopul spre ea,apasă pe câteva butoane și îl întoarce iar cu fața spre mine.Pe ecran era un sondaj,voturile fiind transmise live,cu cele trei candidate la coroană.

Georgia,Amelie și Rosa.Una este prințesa școli,una este șefa consiliului școlar,iar una este cea mai bună prietenă a mea.Era evident cine îmi doream să câștige coroana,dar asta depindea doar de elevi.

În momentul de față,lupta se dădea între Georgia și Amelie.Rosa nu avea decât un procent de 45%.Nu avea nicio șansă.

-Jur că nu înțeleg,se agită Georgia.Liceul ăsta ar trebui să o urască,nu să o venereze.Ce mama dracului a făcut ea pentru liceul ăsta?

-Tatăl ei a făcut donații,a plătit bursele școlare,a ținut câteva evenimente de caritate..,începe Cody să de-a din gură ca o moară stricată și îi fac semn să se oprească.

Gia și-a întors privirea spre el,iar Cody a înghițit în sec,încremenind de frică.Asta era prietena mea.O pisică blândă,dar care zgârie destul de rău când este călcată pe coadă.

-Știu,îi țipă Georgia în față,complet cu nervii la pământ,mersi că mi-ai adus aminte de ce ticăloasa aia e atât de privilegiată în liceul ăsta de doi bani.Dumnezeule,ce bine că scap,în sfârșit,de ea.

Cât Georgia se plângea,eu mi-am plimbat privirea prin cantină.Mason nu era pe nicăieri.În schimb,la doar câteva mese distanță față de a noastră,stătea Amelie și marionetele ei.

Toată discuția lor era numai despre rochiile pe care le vor purta la bal,dar Ameliei ia scăpat printre buze numele lui Mason și toată masa a amuțit.Celelalte au schimbat câteva privi între ele,Oliv luând-o pe prietena ei de după umeri,să o consoleze.

Celelate două șusoteau între ele,iar Francesca și-a dat ochii peste cap,îngropându-și ochii înapoi în telefon.De parcă nu tânjise la fel de mult ca ea după băiatul nostru rău.

-Nu îți pierde speranța,încerc s-o liniștesc.E încă devreme.Și dacă nu vei câștiga,cine are nevoie de coroana aia stupidă,oricum.Îți dă doar dureri de cap.

Georgia a surâs și să întins peste masă ca să mă ia în brațe.Îi mângai spatele,iar ea îmi sărută obrazul.

-Mereu știi ce sa spui,dar tot nu renunț la coroană.O fi ea doar plastic,dar asta nu înseamnă că pudelul ăla o merită mai mult decât mine sau decât Rosa.

-Știați că maică-sa a fost aleasă regină prin 90? deschide din nou gura Cody și îmi trec degetele peste frunte.

-Cody,rânjește Georgia,îndreptându-i gulerul de la cămașă,jur că,dacă mai scoți și un singur cuvânt pe gură despre răsfățata aia,rămâi fără dinți.M-am făcut destul de clară?