Războiul Inimilor

CAPITOLUL 17

-De ce are mereu impresia ca vrei sa scapi de el? ma întreabă Gia.

-Pentru ca stie ca as putea sa scap de el în orice moment,îi răspund.

Îmi fac loc printre oameni până ajungem la o masă liberă.Nu cred ca am fost niciodată într-un club.Am acceptat doar pentru ca Gia a avut o cearta destul de aprinsă cu Wylan si a vrut să iasă sa bea ceva.

Si cum nu o puteam lasa singura pe singura ființă din lume pe care o iubesc mai mult decât îmi iubesc familia,nu as fi putut să nu o însoțesc.

Și-a pus paiul de culoarea roz între buze și a inceput sa tragă din el.
Habar n-am ce era chestia aia din mana ei,dar orice ar fi,conținea destul alcool încât să poată înbăta 2 persoane.

-Ai fost cam tăcută de cand cu parcul de distracții.Ai ceva să îmi spui despre ce sa întâmpinat între tine si Mason?

-Nimic.Ne-am întâlnit întâmplător si i-am spus sa stea departe de mine.

-Esti sigura ca asta e tot?

-Mmh.

Nu îmi place sa o mint,dar nu stiam încă cum sa îi spun despre sărut.Nu e un lucru ușor să spun asta cu voce tare.Am impresia ca daca o fac,o sa devina real.

Si ce am simtit acolo,în roată,nu era decât frica ce îmi curgea prin vene.Eram paralizată,iar el a fost cumva o bucată de pământ care nu se clătina sub picioarele mele.

Habar n-am de unde stia ce sa faca,dar orice ar fi făcut,a funcționat.Putea sa faca orice altceva ca sa îmi distragă atenția,dar el a ales să facă asta.

Nu m-aș mira dacă s-ar înbăta si i-ar spune Ameliei despre sărut.Cred ca în momentul asta s-ar fi dezlănțuit apocalipsa.

Dar cum au trecut trei zile de la avenimentele din parcul de distractie as zice ca nu a avut curajul sa îi spuna.Sau poate a preferat să o sărute până a uitat de mine.

Nu era prima dată când ma privea cu furia aceia în ochii.Dar de data asta am simțit altceva în privirea lui.Era de parca era furios si sătul în același timp.

L-am avertizat.Nu poate sa îmi spuna ca nu am făcut-o.De ce nu poate sa inteleaga odată ca eu nu pot fi a lui? Ca el nu poate fi al meu? Ca nu suntem meniți sau potriviți împreună?

Noi doi suntem distrugere.Suntem vulcanici.Daca unul dintre noi nu poate stinge flăcările celuilalt,atunci unde ajungem? Continuăm să ne certăm până ce? Pana unul dintre noi cedează si se îndreaptă spre usa si apoi cat ai clipi,devenim niște străini unul pentru celălalt?

Nu vreau ca cel pe care îl iubesc sa se îndepărteze de mine după prima luptă pierdută sau câștigată de unul dintre noi.Vreau sa stiu ca va lupta.Ca va fi mereu acolo desi poate ca uneori nu o sa îl vad.

Ca ne vom tine reciproc cu picioarele pe pământ.Si atunci când unul dintre se va duce poate prea departe de sol,unul din noi îl va trage înapoi si totul va fi bine.

-Ar trebui sa vorbesti cu el,o sfătuiesc.Nu puteti lasa chestiile astea minore să intervină între voi.

-Sunt supărată pe el,Zary,îmi spune roșcata,îngropându-și ochii în paharul sau.

-Si el e supărat pe tine.Sunteti încăpățânați ca niste berbeci.Fă tu primul pas.

-Dar de ce sa nu o faca el?

-Georgia!

-Ce-i?

Îi scot telefonul din geantă și il pun în palma.Îi cunosc pe amândoi.Stiu ca își doresc sa clarifice lucrurile,dar sunt prea orgolioși sa faca asta.Preferă sa se bazeze unul pe celălalt ca va face primul pas spre înpacare,dar nu se întâmplă asta.