Războiul Inimilor

CAPITOLUL 15

-Nu! răspundem amândoi la unison.

-Tu nu aveai treaba de facut? se răsteste acesta la fratele său.

-Ai grija la ton,îl avertizează.

Parca m-aș vedea pe mine si pe mama.Se pare ca nu sunt singura rebela din familie.

-Mai e de lucru la roata? îl întreb pe brunet.

-Un pic,îmi răspunde.Totusi,nu ți-am reținut numele,îmi reamintește că am uitat sa facem prezentările.

-Zaria,spun scurt.

-Noah,îmi spune,întinzându-si mâna.

Mă aplec si i-o strâng ușor.Noah lasa paharul de apa pe jumătate baut pe blat si trece prin spatele brunetului, bătându-l ușor pe umăr.

Îl urmăresc cu privirea până iese pe ușă și îmi îndrept privirea înapoi spre Mason.

-Nu te mai uita în felul asta după el,îmi spune dintr-o dată.

E atât de diferit de el.Desi sunt frații,au personalități complet diferite.Mason e haosul iar Noah ordinea.Parca ar fi soarele si luna.Nu pot exista unul fără celălalt,dar fiecare se definește prin acel ceva unic al sau.

-In ce fel? Îl întreb nervoasă.Crezi ca încerc sa ți-l fur?

-Nu s-ar uita niciodata după pustoaice ca tine,îmi spune superior.

-Atunci,nu ai pentru ce sa îți faci griji,nu-i asa?

-Încearcă numai.

-Asta a fost o provocare sau o amenințare?

-Tu sa îmi spui.Tu te pricepi cel mai bine la chestile de genul asta,îmi reamintește.

-Obliga-ma! Spun printre dinți.

La cum ma priveste în momentul ăsta,  cred ca l-am călcat destul de rau pe coada.Familia este punctul lui slab.Cel puțin asta avem asta în comun.

-Stai departe de el daca știi ce e bine pentru tine,ma amenință.

Deci a fost o amenințare.Cel puțin acum stiu ca va sta la distanță.

-Ești gelos pe propriul frate sau faci asta doar ca sa nu îți dezvălui din greseala micul secret? îl întreb rânjind.

-Amândoi avem secrete,pisicuță.Scoate una dintre ghearele alea ascuțite ale tale iar eu voi face la fel,ma avertizează.

-Dacă eu pic,pici si tu cu mine.

-Nu mi-e frica de închisoare.Dar ție îți va fi,cand vei ajunge în propria ta "închisoare" rece,uda si plina de șobolani care asteapta o nouă bucata de carne proaspată.

-Iți faci griji pentru mine?

-Iartă-mă daca ți-am dat impresia asta.As prefera sa îl consideri mai mult un avertisment.

-Poate ca nu vreau sa ascult avertismentele tale.

-Nici nu ma asteptam la altceva.

Surâd și îl fixez cu privirea.Ce dracului se întâmplă cu noi cand suntem unul în preajma celuilalt? Parca am vrea sa dovedim ceva.

Cand usa de deschide din nou trec pe lângă brunet si o tai spre Noah.Aveam impresia ca conversatia asta sa lungit si mai mult si oricum nu ducea nicăieri.

I-am mulțumit pentru roata reparată si am taiat-o din loc.Am pedalat fără sa ma mai uit în urma mea.Baietii din familia asta sunt ca furtunile acelea dezastruoase si ploile acelea scurte de vară.

Două lumii din care eu nu vreau sa fac parte.Tot ce îi spusesem lui Mason a fost la nervi.Nu aveam sa de gând sa îi fur nimic.Nu știu daca ma crezut sau nu cand am spus asta,dar daca mâine ma trezesc cu cei de la scoala de corecție la usa mea,voi știi cine a fost.