Războiul Inimilor

CAPITOLUL 10

A trecut o săptămână de la accidentul meu.Nu eram mândră că reușisem să bușesc o minunăție de mașină,dar,cu toate astea,Mason nu putea să îmi reproșeze nimic.Nu fără să își dezvăluie identitatea.

Secretul asta mă mănânca de vie.Și a naibii să fiu dacă voia să-mi iasă pe gură în vreun fel.Încă nu reluase cursele,semn că mașina nu era încă reparată.

L-am vizitat pe Cole de fiecare dată când aveam ocazia.Și-a închiriat o casă superbă și mult prea spațioasa pentru o singură persoană.Cred că se simțea al naibii de singur acolo.

I-am spus că poate veni pe la noi de câte ori vrea.Eseurile și învățatul se poate face oriunde.Voiam să simtă că are o familie,nu că este singur pe lume.

Șatenul meu a reușit destul de repede să se împrietenească cu Wylan.Parcă că au fost prietenii dintotdeauna.Cât despre Georgia,Cole a plăcut-o încă din prima clipă de când a văzut-o.Farmecul familiei Harris,presupun.

După 2 zile de absența,Mason își făcuse într-un final apariția.Nu arată rău,dar se vedea că nu dormise prea bine.
Era îmbrăcat ca de obicei.În negru.Oare știe că pe lumea asta mai sunt și alte culori?

Amelie era la doar cațiva pași în urma lui.N-am văzut o persoană mai nepricepută la a urmări pe cineva.Parcă nici nu își dădea silința.Cred că voia să fie văzută.

Fata asta chiar nu știe când să renunțe.Brunetul a simțit că este umărit și a aruncat o privire peste umăr.Sa încruntat când privirile lor s-au întâlnit,iar când Amelie sa apropiat și mai mult de el,ia sărit țandăra.

-De ce te tot ții după mine? țipă la ea.

Toate privirile erau acum asupra lor,dar știu că nu dădea vreun șfanț pe ce credeau ei.Georgia a rânjit,și-a strâns brațele la piept și sa lipit cu spatele de ușa dulapului,privind spectacolul ce se derula în fața noastră.

-Nu mă țin după tine,se revoltă ea.Se întâmplă să mergem în aceiași direcție,ridică din umeri nevinovată.

-Nu zău! surâde el.Fă o întoarcere pe călcâie,marca Amelie Woods,și mergi înapoi în brațele iubițelului tău,îi dă cu flirt.

Ceilalți au izbugnit într-un râs slab,cei mai mulți temându-se de Mason și de ce ar putea să le facă.

-Pariu pe cinci dolari că o pognește,rânjește roșcata mea și scoate o hârtie de 5 dolari din buzunarul blugilor.

Aș putea să cred multe dintre lucrurile pe care le spun ceilalți despre Mason,dar nu și că ar lovi o fată.Nici măcar dacă acea fată este însăși Amelie.

Văzând că nu are de gând să înceteze urmărirea,Mason și-a băgat două degete între buze și a fluierat tare,din toți plămânii.

Intenția lui era să îi atragă atenția lui Andrew,căpitanul echipei de baseball,și  fostul Amelie,bineînțeles.Motivul despărțirii nu era un secret pentru nimeni.Cei doi s-au despărțit după ce Andrew se îmbatase și o înșelase cu nu știu ce tipă.

-Hei,Andrew! strigă la el.Blondul și-a întors privirea rece spre el,dar numai ca să își de-a ochii peste cap și să se prefacă că nu existăHai să-ți iei jucăria înapoi! a continuat.Sa cam rătăcit.

Mason avea farmecul său.Era un adevărat talent să enervezi oamenii din doar câteva cuvinte.Când Amelie sa afișat cu Andrew,brunetului nici că nu putea să îi pese mai puțin.

Blonda la pleznit atât de tare peste obraz,încât toată lumea a amuțit instant.Nici măcar Georgia nu se aștepta la asta.

-Blonda are tupeu,o spune cu mândrie Gia.Păcat că tocmai a pleznit persoana greșită.