Săptămâna curselor era în plină desfășurare.Pariurile se puneau în continuare.Majoritatea pe Mason,alții pe Wylan și pe ceilalți piloti.Trecuse deja o săptămână de când eu si Mason am vorbit ultima dată.
O parte din mine voia sa stie doar daca este bine,iar cealaltă era fericită ca dispăruse din viata mea pentru un un timp.Cand trecusem de la niste simpli necunoscuți la Mason si Zaria?
Cand începusem să vorbim? Când începusem să dăm mereu nas in nas? De cand aveam secrete? De cand ne ajutam reciproc? De ce inimile noastre blestemate bateau una pentru cealaltă?
Draga inima,de ce el? De ce băiatul pe care mi-am jurat ca nu îl voi plăcea niciodata? De ce băiatul care se poate camufla in întunericul minți mele?
Nu aveam un raspuns concret la întrebările mele.Tata mi-a spus ca o sa stiu.Dar daca nu vreau sa stiu? Daca fac cea mai mare greseala din viata mea simțind ceva pentru el? Daca o sa dispară ca o umbra atunci când nu mai este soare?
Dacă eu nu voi fi de ajuns pentru el? Ce ma fac atunci? Cine imi va mai vindeca mie inima? Cine imi va pune bandajele,daca el nu poate fi al meu?
Încă de când am ajuns am avut același sentiment straniu in stomac pe care l-am avut si inainte sa urc in roata.Ce naiba se întâmplă? Mi-am scuturat capul si am încercat să ignor sentimentul asta.
Nu vreau sa ma gandesc ca s-ar putea întâmpla ceva.Si ca cel rănit sa fie Mason sau Wylan.Blondul mi-a devenit un al doilea cel mai bun prieten.Chiar țin la el.Dar țin si la Mason.Chiar dacă sunt confuză in ceea ce îl privește.
Sunt speriată si poate puțin fericita.Cumva a reușit sa își deschida inima in fața mea.Si ceea ce a scos pe gura cu greu nu a fost deloc un lucru ușor.Nu pot să îmi imaginez cum este să trăiești cu amintirea asta atâția ani.
Sa te învinovătesti zi de zi pentru ceea ce sa întâmplat.Era doar un copil care isi voia tatăl înapoi.De ce soarta trebuia sa fie atât de crudă cu el?
Imi simțeam mâinile tremurând și mi le-am strâns la piept.Nu stiu daca ar trebui sa ma duc chiar acum la el si sa ii spun sa nu participe sau doar sunt îngrijorată pentru el pentru ca nu am mai vorbit.
-Ai din nou sentimentul acela,nu-i asa? ma intreaba Gia,uitandu-se cand la mine,cand la piciorul meu care bătea cu neliniștite in ciment.
-Daca se va întâmpla ceva cu Mason sau Wylan? Nu îmi place,Gia,îi spun uitandu-ma după piloți.Simt ca se va întâmpla ceva.
-Esti singura ca nu ești doar îngrijorată pentru el si atât?
-Nu stiu.Ma gândesc la cei mai rau.Poate sa ajungă intr-o curbă periculoasa,iar pentru o secundă de neatenție poate sa ajunga rănit.
Gia ma apucat de după umeri și își sprijină bărbia pe umărul meu.Îmi inpleticesc degetele cu ale ei si îmi stâng din ploape.
Nu am știut niciodată cat de periculoase pot fi cursele de la circuit până nu am ajuns sa imi pese de oamenii care fac asta.Nu stiu de ce mulți dintre ei aleg cursele știind că poate sa le fie fatal într-o bună zi.
La dracu cu adrenalina aia blestemata!
Nu e niciun joc de magician aici.Nu poți sa faci un accident pe pista,iar in secunda doi sa apari in tribune fără nicio zgarietura.Uneori oamenii sunt atât de porniti sa câștige ca nu se mai găndesc la consecințe.Sunt atât de prinși in jocul asta de a fi cel mai bun încât ar face orice.
-Vor fii bine.Fac asta de mult timp.Amandoi.In plus,din câte mi-a povestit Wylan,nu au mai existat accidente de câțiva ani buni.Mecanici care le lucrează la mașini sunt foarte buni.Poti sa te liniștești.
CITEȘTI
Războiul Inimilor
RandomObișnuiam sa cred că cea mai mare avere a omului este propria sa viață,dar sa dovedit a fii inima.Nu poți iubi sau simți fără o inimă. Dar băiatul cu par ca taciunele si ochii de zmarald nu pare să aibă una.Este cel pe care toată lumea la denumit "...
