Războiul Inimilor

CAPITOLUL 8 - MASON

Mi-am aprins o țigare în momentul în care am părăsit curtea liceului.Privirea Ameliei era asupra mea și fierbea.Și știam exact motivul.

Motivul purta și un nume.Scurt,dar suficient încât să o facă pe blondei să îi explodeze o venă dacă ajungem sa îl rostesc aproape de ea.

Fusese o partidă bună,dar nu suficient de bună încât să merite să fie păstrată.
Câteva nopți au fost suficiente ca să îmi deschidă ochii.

Lumea ei,roz și plina de bani,nu era pe gustul meu.Lumea mea era ceva mai gri,cu miros de benzină și adrenalina care îmi electriza întreg corpul.

Nimic nu se compara cu scenele pe care marele Wylan Smith le facea atunci când pierderea în fața mea din nou și din nou.

Ma apucasem de curse doar din curiozitate.Apoi,treptat,a devenit o pasiune pe care o iubesc și din care se câștigă bani frumoși.

Avusesem destui sponsori în ultimele luni.I-am refuzat pe toți.Nu vreau sa fac din asta o carieră.Am lucruri mai bune de făcut.

Liceul urma sa se termine,iar Noah nu va mai avea cu ce sa ma toace la cap.Putea sa rămână acolo,în Phoenix,dar sa decis sa se întoarcă acasa în cele mai nepotrivit moment.

Nu îl mai vazusem de vreo câteva luni,dar nu i-am răspuns la telefon decât o data.Și o făcusem doar pentru ca nu știam că își schimbase numărul.

Nu cerusem niciodată un al treilea părinte și clar nu aveam nevoie ca cineva sa îmi spuna cum dracului ar trebui să îmi trăiesc afurisita de viață.

Eu nu i-am dat niciodată sfaturi,de ce mi-ar da el mie? Și cine le-ar asculta,oricum.Un copil nu eram,nevoie de el nu aveam și clar îmi displăcea faptul că urma să-l am timp de câteva zile numai în ceafa mea.

Daca Noah ar afla despre curse,ar fi în stare sa ma încuie în casă și singurele locuri în care m-ar lasa sa merg ar fi la liceu și înapoi acasă.

Am ocolit Audiul pe care eu și Noah obișnuiam să-l împărțim și am intrat în casa.Am trântit usa în urma mea,iar simturile mi-au fost invadate de faimoasele paste pe care mi le facea de fiecare dată când ajungea acasă.

Casă,dulce casă.Am pufnit pe nas și m-am îndreptat spre etaj.Nu aveam chef de vorba,foame nu îmi prea era și nu voiam sa îi spun cum am mai dus-o cât el nu a fost prin preajmă.

Am pus piciorul pe prima treapta.Atat am apucat sa fac înainte ca vocea lui Noah,care ma striga din bucătărie,să îmi zgârie creierul.

-Mason! Ești acasă? țipă el din bucătărie.

Am strâns din ploape și am trântit ghiozdanul pe prima treaptă,îndreptandu-ma ca un zombie umblător spre bucătărie.

M-am oprit în prag,strângându-mi brațele la piept și urmărindu-mi fratele cum mesteca în sosul pentru paste.

-Deci,îmi dreg eu glasul,fiul rătăcitor a decis în cele din urmă să mai treacă și pe acasă?

Noah sa întors spre mine și mi-a zâmbit.Nu ma puteam obișnui cu el prin preajma.Chiar daca ma "vizita" cam rar.De 3 ori pe an era mai mult decât suficient pentru mine.

Jobul lui îi ocupa mai tot timpul,asa ca venea pe la începutul lui martie,apoi prin iulie și apoi de sărbători.Apoi pleca iar și își facea apariția exact așa cum era obținut.Pe neașteptate și fără să anunțe.

-Daca ai fi răspuns la telefon,ai fi știut ca voi veni,îmi spune tăios.

-Am fost ocupat cu liceul,pentru ca tu m-ai obligat să merg,ca să mai fiu atent și la venirea surpriză a fratele lui meu mai mare,după 2 luni de absență.