Războiul Inimilor

CAPITOLUL 18

Noah fuge spre fratele sau,iar eu în spatele lui.La cautat pe brunet cu privirea,iar cand la găsit,era rezemat de triunghiul unui copac cu o țigare între buze.Imediat ce la examinat din priviri si a vazut ca este bine,sa linistit.

-Ce dracului sa întâmplat? De ce este poliția în fața casei noastre? îl ia la întrebări.

Brunetul trage ultimele focuri din țigarea rămasa și poi o aruncă pe jos,strivind-o cu piciorul.

-Am fost acuzat pe nedrept,îi răspunde în cele din urmă.

-Ce ai mai făcut?

-Nimic.

-Daca nu făceai nimic,în momentul  asta nu ne scotocea poliția prin casa.

-Am spus că nu am facut nimic! se răsteste la el.Fiica lui Ender crede că i-am furat nu știu ce prostie de cutie muzicală foarte scumpă din camera soției lui pentru a face rost de bani.

-Si asa ai facut? îl întreabă nervos.

-Ai muri daca m-ai crede si pe mine odată în viață ta și nu pe ceilalți?

-Nici macar nu știu dacă spui adevarul sau minți.Cine stie ce altceva îmi mai ascuzi.

Stiam ca Georgia avea o parte din vina în toate astea.La facut pe Noah sa se îndoiască de fratele său.

-Multumesc pentru încredere,frățioare,
strâmbă acesta din nas.Cred ca preferam sa rămâi în Arizona de tot.

-Doar n-ai spus asta,se negrește la față băiatul.

-Ba am spus-o! De ce m-ai esti lângă mine daca sunt asa o pacoste pentru tine,ha?

-Pentru ca ești fratele meu!

-Chiar sunt? Chiar ti-ai adus aminte ca m-ai ai si tu un afurisit de frate? Ce drăguț din partea ta!

Pufnesc pe nas si ma apropii de ei.Este clar ca daca nu intervin,vor continua cearta si nu vom afla mai multe.Privirea lui Mason se mută pe mine,apoi pe fratele său.Chiar nu aveam timp de privirile lui ucigașe.

-Din casa cui ti-au spus ca ai luat-o? îl întreb.

Acesta refuză să îmi răspundă,dar imediat ce Noah se apropie de el, situația se schimba.

-Din casa cui? Îl mai intreb odată.

-Amelie,spune scurt.

Strâng din ploape si ma întorc catre Noah.Oare de ce nu ma mir?

-Minte,spun scurt.

-De unde stii? ma întreabă brunetul.

-O cunosc.Atunci când ceva nu iese cum vrea,recurge la gesturi din astea.Dar de ce? Ce i-ai facut?

-Asta nu te priveste pe tine! Se răsteste la mine Mason.

-Dar ma privește pe mine! Țipă fratele lui la el.

Începuse să se agite din nou asa ca am intervenit între ei.L-am împins pe Mason cu degetele în piept si l-am îndepărtat.Simteam ca sar scântei de fiecare data cand unul dintre ei deschidea gura ca sa spuna si cea mai mică proprozitie.

-Nu te putem ajuta daca nu ne spui ce sa întâmplat,îi spun încercând să îl calmez.

-Nu am cerut ajutorul tau! ridică tonul.

-Dar aparent ai nevoie de el.

-Nu am nevoie de nimic de la tine.

-Ce sa intamplat intre tine si Amelie? De ce a mințit?

-Ce îți pasa tie?

-Nu mai schimba subiectul.Spune-mi ce sa întâmplat.

-Si tu m-ai ajuta cu ce anume daca fac asta?