Războiul Inimilor

CAPITOLUL 26

-Nici macar nu ai avut curajul să vii in persoana! Țip la mama.L-ai trimis pe Jay la mine,sperând ca ce? Ca o sa ma ajute sa te iert?

Venise sa faca pe porumbul păcii între mine si mama,iar acum tace ca un mut.
Nu aveam energia necesara pentru amândoi.Cat despre Mason,l-am pierdut deja.Amelie se ținuse de promisiune.

Ma avertizat că,dacă nu stau departe de el,le vor face necazuri alor mei.Nu imi permit ca tata sa isi piardă serviciul,iar Eliza sa fie data afară din clasa de balet din cauza mea.E doar un copil cu un vis.

-Am greșit,încearcă sa se scuze față de mine.Voiam doar sa îți fac un bine.

-Să îmi faci un bine? Din cauza ta si al nebunei ăleia a trebuit să renunț la singura persoană pe care am iubit-o vreodata!

Tata a avut dreptate.Am stiut ca îl iubesc în momentul în care mi-am dat seama ca îl pot pierde.Dar l-am pierdut oricum.

-Pe cine iubești tu?

Pe singura persoana care ma facea sa ma simt în largul meu.Care nu ma judeca.Care nu îmi cerea nimic.Mason a intrat in viata mea ca un fulger care a a decis sa rămână pe cerul inimi mele.

-Mason Wyatt,se face auzită vocea lui Jay.

Acum sa decis să vorbească? Dar nu mai conta.L-am rănit.L-am părăsit de parca nu ar fi însemnat nimic pentru mine,când,de fapt,inseamna totul.Dar am renunțat ca sa îl apar.Asta faci cand iubesti pe cineva.

Ii arunc blondului o privire peste umar, apoi imi întorc încet capul inapoi spre mama.Sa negrit la față.Nu se aștepta la asta.Nici eu nu ma asteptam.Nu aveam în plan sa îl iubesc,dar sa intamplat.

-Mason..Esti îndrăgostită de cel care ti-a răpit sora?

-Se pare ca e moștenire de familie sa îi iubesti pe cei fără inima.Nu aveam în plan sa ma îndrăgostesc de el,dar sa întâmplat.Dar cineva ca tine nu poate intelege ce este aceea dragostea.

Nici nu mi-am dat seama cand palma mamei sa lovit de obrazul meu.Nu imi va parea niciodată rau ca m-am îndrăgostit de el.Ca l-am ales pe el.Ca îl voi alege mereu pe el.

Jay voia sa vina sa vada daca sunt bine,dar l-am oprit acolo.Nu aveam nevoie de grija lui.Si cu atat mai puțin de ceea de a mamei.Nu mă întorsesem acasa decât să vorbesc cu ea si atat.

Nu am iertat-o pentru ceea ce a încercat sa faca pe la spatele meu.Iar partea cea mai rea e că si Jay a luat parte la asta.Ce credea ca o sa se întâmple? Ca o sa accept cu zâmbetul pe buze si o sa renunț la facultate,la viata mea doar ca sa ii fac ei pe plac?

Macar un părinte stiu ca ma iubeste cu adevarat.Am nevoie doar de tata si de Eliza în momentul ăsta.Mama a reușit să mă îndepărteze cu sau fara voia ei.
Nu ma iubit suficient încât sa ma lase sa fiu eu însămi.Sa am control asupra vieții mele.

Acum înțeleg de ce Mason a decis sa nu mai simtă nimic.E mai bine asa.Oamenii nu fac altceva decât să te dezamăgească si sa te rănească cand te aștepți mai puțin.

-Niciodata sa nu mai spui asa ceva!

-Daca ma iubeai,nu îmi făceai una ca asta.Toata căsătoria asta aranjată..o faci doar pentru tine.Nu ai făcut-o pentru binele meu,ci pentru a scăpa de o povară.

-Dai cu piciorul la un copil bun ca sa iei un nenorocit?

-Nenorocitul ăsta,asa cum îi spui tu,ma inteles cand tu nu ai facut-o.Ma acceptat asa cum sunt.Ma ajutat.Ma ajutat un străin,mamă.Cand tu erai prea ocupată să îmi creeze viitorul pe care tu ți-l dorești.

-Esti copilul meu,Zaria.Chiar crezi ca ți-aș vrea vreodată răul?

-O mama își iubește propriul copil indiferent de ceea ce face,mamă.Tu nu m-ai iubit suficient încât sa poti intelege asta.