"Mereu acolo!"

Capitolul 11

Vacanța de iarnă s-a terminat, iar Rhea noastră oricât a încercat să-l urmărească pe Argent niciodată nu a reușit pentru că de fiecare dată acesta o vedea și se isca o ceartă tăindu-i creței orice poftă de viață, dar în afara acestui fapt împlinit, Pope s-a ocupat în timpul vacanței și de Umbră, dragonul ei cu coama neagră. Profesoara Artemis nu a lăsat-o nici măcar să respire aceste zile, în fiecare zi făcea antrenament de dimineață până seara, reușea să-l prindă pe Will numai la micul dejun sau la cină, dar și atunci puțin timp pentru că acesta nu stătea la masă nici mai mult, nici mai puțin.

-Păi și nu îl prindeai nici măcar în curte?! Întreabă Lyana ofticată în timp ce își așează obiectele de și le-a adus de acasă prin cameră, prin ,jumătatea ei de cameră.

-Nu! El nu ieșea din cameră, iar eu nu aveam când pentru că eram ori pe arenă cu Umbră și Artemis, ori făceam curat la animale. Femeia asta nu mi-a dat pace o secundă. Spune ea pe un ton exasperat întinzându-se în pat pentru că de data asta se simțea capabila să se liniștească. Toată vacanță de iarnă s-a simțit în avangardă, trebuia sa fie pregătită pentru Umbră, pregătită pentru Artemis, și mereu pregătită pentru Will.

-Așa extenuant a fost fără mine? Întreabă Lyana sub formă de glumă și creața râde sarcastic zgomotos schimbându-i fața iremediabil blondei.

-Nu a fost extenuant, a fost insuportabil! O corectează și se întoarce într-o parte ducând palmele pebfață. Am crezut că o să fie ceva de neuitat, este ceva de neuitat, dar de neuitat în sensul urât, nu în acest sens frumos. Contiuna ea oftând și Lyana se așează lângă ea în pat punându-i mâna pe umăr.

-Vrei să sting lumina și să te las să te culci? Întreabă Lyana și creața își ridică privirea la ea gândindu-se ce răspuns să îi dea. Își dorea să culce, să fie liniștită, dar prietena ei cea mai bună abia s-a întors din vacanță și tot ce a făcut ea a fost să se plângă la ea cât de urâtă a fost vacanță.

-Nici gând, povestește-mi cum a fost să îți petreci crăciunul cu familia ta. Spune Rhea ridicându-se în fund și își privește prietena în ochi.

-Foarte frumos, am mâncat în ziua de Crăciun asa multa plăcintă cu mere încât a doua zi am avut migrene toată ziua! Îi povestește blonda printre râsete și Rhea chicotește la auzul acestor tâmpenii făcute de Lyana. Nu o să mai mănânc plăcintă cu mere cât o să mai trăiesc pe acest pământ. Adaugă pe același ton.

-Mi-ai făcut poftă de plăcintă cu mere, ești fericită? Întreabă Rhea prefăcându-se supărată și Lyana ridică palmele zâmbind semn că ea este nevinovată. Mi-a fost dor de tine. Continuă creața și o ia pe blondă în brațe, o strânge la piept tare până o lasă fără suflare și îi dă drumul imediat lăsând-o să respire.

-La ce nervoasă erai când am ajuns, crede-mă, puteam să jur că că îmi legi o frânghie de gât și mă agăți pe geam. Spune Lyana râzând arătând cu degetul spre geam și Rhea își întoarce capul spre ea brusc prefăcându-se atacată.

-Despre ce vorbești? Întreabă ea scuturând din cap. Nici măcar nu ai loc pe geam! O face ea grasă într-un mod subtil și blonda cască gură larg luând în mâini una dintre perne.

-O să plătești pentru ce ai spus, Pope! O amenință aceasta începând să o lovească dur cu perna. Sper că te doare la fel de mult cum m-a durut pe mine. Spune pe același glas amenințător și creata se apără râzând cu brațele.

-Nu ma doare absolut deloc! O enervează creața și Lyana se preface din ce în ce mai furioasă. Zâmbetul de pe față brunetei îi întindea "furia" la maxim creând o blondă de neoprit.

-A! Da? Întreabă ea curioasă și își bagă mâna sub creață, dintr-o singură mișcare creața bubuie pe podea icnit de durere, dar și de râs.