"Mereu acolo!"

Capitolul 15

În aer pluteau inimioare și norișori roz, dragostea era pretutindeni, dar nu și în sufletele celor doua prietene. Lyana este încă supărată pentru că nu a reușit să își găsească prieten, iar Rhea se simte obligată să își încurajeze prietena că un iubit nu o va face să se simtă mai bine.

-De câte ori trebuie să repet ca să înțelegi, exista și lucruri mai bune în viata decât un băiat! Spune Rhea răstită și Lyana își dă ochii peste cap simțindu-se neînțeleasă.

-Este ușor să vorbești, tu ai un dragon mare și puternic. Zice Lyana pe același ton că al creței si Rhea scutură din cap oftând zgomote. Este ziua îndrăgostiților azi, ziua îndrăgostiților! Iar eu? Eu nu am niciun băiat îndrăgostit de mine. Se plânge și bruneta răbufnește enervată.

-Nici eu nu am vreun băiat îndrăgostit de mine, dar trăiesc, și o fac chiar foarte bine. Replică ea serioasă și Lyana își mută privirea în altă parte ignorând cu bună intenție vorbele creței. Crezi că un dragon îmi va ține de cald în fiecare an de 14 februarie? Întreabă ea retoric și blonda își arcuiește sprânceana la ea așteptând să realizeze și ea ce a spus. Poate doar umpic. Adaugă zâmbăreață.

-Când mă uit la aia doi cum se giugiulesc îmi piere și pofta de mâncare. Spune blonda cu silă uitandu-se la masă lui Otto și a lui Aurora, desigur ca lângă ei se afla și Rose care le mai arunca priviri din când în când.

-Și când mă uit la Will stând trist la masa argintie am destulă poftă să mănânc și costițele tale. Zice cu bucurie Rhea trăgând aproape de ea farfuria blondei care stătea neatinsă.

-Nici sa nu te gândești, veziți de costițele tale. Se trezește blonda imediat și trage farfuria înapoi spre ea.

-Ți-a revenit poftă de mâncare? Întreabă glumind bruneta ridicându-și ochii din farfurie la ea.

-Profiți de necazurile mele să îmi furi mâncarea, dar să știi că nu îți merge cu mine! Răspunde și bruneta își ridică ambele sprâncene șocată de ce consideră blonda precum ar fi necaz.

Rhea își scutură capul încercând să calmeze neliniștea din ea și cuvintele care îi stau în gât. Își ridică privirea râzând forțat estompând nervozitatea și respiră adânc. O iubește foarte mult pe Lyana și nu ar vrea s-o supere în niciun fel, dar să fii așa dezamăgită pentru că nu ai prieten, este dezamagitor pentru ea. Viata nu depinde de un băiat, viata depinde de tine ca persoană. Își lasă privirea jos oftând lung și se uită la blonda care privea în continuare la masă celor doi.

-Un necaz înseamnă să cazi acum și să îți rupi o mână sau un picior, nu că ești singură de ziua îndrăgostiților. Zice ea serioasă în timp ce desface carnea de pe os și Werd își mută ochii pe ea și după pe mâini.

-Mereu trebuie să îndepărtezi osul mai întâi și după să mănânci? Întreabă Lyana curioasă arătând cu degetul la costițele glazurate. Am observat ca la fel procedezi și la pește, chiar și la pui. Continuă la fel de curioasă și Rhea se oprește în loc, ridică privirea la prietena ei și după la farfuria ei unde erau doua grămăjoare, una de oase și una de carne.

-Nu știu, pur și simplu așa m-am obișnuit. Răspunde ea zâmbind nesigură deoarece nu observase asta până acum și nu i se părea nimic ciudat, dar acum se simte aiurea. După masă plec la Umbră, tu ce faci? Schimbă subiectul Rhea și începe să mănânce însfârșit din costițe.

-Cred că voi termina referatul la Artemis despre gargui, sunt cam în urmă cu el. Răspunde blonda după ce înghite dumicatul din gură și își ridică ochii la ea bosumflată. Rhea călărește un dragon uriaș și ea stă ca o fraieră și scrie. Termină amândouă de mâncat și se ridică de la masă împreună. Lyana se încruntă ciudat uitându-se în spatele creței, Rhea observă asta și se întoarce și ea încordându-se imediat. Un Will absolut bosumflat și vizibil nervos se apropie de ele, Rhea se pregătește în secunda doi de o ceartă iminentă. Argent nu spune nimic și trece pe lângă ele lovind-o pe creață în umăr cu umărul lui. Ea se întoarce îmbufnată încrucișându-și mâinile la piept deranjată de gestul lui. Îl privește cu ochii îngustați cum se îndepărtează și scoate fum pe nări dorindu-și ca blondul să se împiedice și să se lovească cu capul de vreun colț de masă.