"Mereu acolo!"

Capitolul 22

Fetele se trezesc ca de obicei, una binedispusă, cealaltă mai puțin binedispusă. Lyana azi la prima oră dă examenul scris la ora de farmece, iar Rhea încă nu a trecut peste emoțiile de a zbura cu Umbră în exterior. Nu a simțit emoții mai puternice în viața ei, adrenalina și frica s-au combinat într-o armonie perfectă, înălțimile la care a putut să ajungă au fost ireale, iar ea, un copil de 15 ani pe spatele unui dragon care are capul de 5 ori corpul ei, de lungimea corpului nici nu mai comentează. Aceasta a zboară deasupra norilor pe cealaltă parte a insulei unde le este interzis elevilor să plimbe pentru a evita întâlnirea între ei. Străbate mile, pentru că trecătoarea dragonilor împarte insula în doua ajungand dintr-un mal la altul doar prin această peșteră, pentru această oportunitate care a meritat din plin.

-Iar ai zburat cu Umbră? Întreabă Lyana plictisită și somnoroasă în același timp, Rhea o zăpăcește în fiecare seara povestindu-i cum se simte când este în spinarea Umbrei deasupra lumii, dar aseară blonda s-a culcat mai devreme și bruneta nu a avut ocazia să îi povestească nimic.

-Nici nu ai idee. Spune creața exaltată de fericire. Nu înțeleg de ce am amânat atât să mă urc în spatele ei? Se întreabă ea mergând spre dulap și își scoate uniforma. Lyana își bagă capul în pernă sperând că nu o va mai auzi și se întoarce într-o parte privind cum razele dimineții băteau în geamul viu colorat.

Rhea, văzând ca prietena ei nu se mai ridică din pat, preia ea inițiativa și își face treburile prima la chiuvetă, se spală pe dinți liniștită, își umezește mâinile de câteva ori si își dă prin păr pentru a reda buclelor ei volumul preferat și după se întoarce la pat cu gândul de a se îmbrăca cu uniforma. Stă câteva clipe făcând în cameră liniște și mare îi este mirarea când aude pe fundal sforăitul Lyanei. Râde ceva te timp pentru că îi se părea haios, dar se îndreaptă repede spre ea pentru că este târziu și trebuie să coboare la micul dejun până nu se închide bucătăria. Lyana sare că arsa când Rhea doar o scutură puțin, nici nu este nevoie să vorbească pentru că
blonda își dă seama imediat că a ațipit.

-Sunt trează! Sare ea din pat ca o tornadă uitandu-se buimacă în jur. Se oprește cu privirea la prietena ei și își dă părul de pe față la o parte așezându-se preț de câteva secunde pe marginea patului. Aseară m-am culcat devreme, nu știu de ce mă simt așa extenuată. Se scuză ea și Rhea îi își lasă capul într-o parte privind-o cu milă cum închide ochii crezând că ăsta probabil o va face să simtă mai bine.

-Încă ești neliniștită cu examenul de azi, dar trebuie să te calmezi că îl vei lua mai mult ca sigur. Spune Rhea cu vocea domolă și Lyana deschide ochii. Trebuie să te ridici din pat, să bagi capul în apă rece și să te schimbi în ceva frumos, azi o să faci totul cum trebuie. Adaugă bruneta în timp ce se ridică în picioare, Werd o urmărea cu privirea cum merge spre pat și începe să dezbrace de pijamale. Avea dreptate! Trebuie să liniștească dacă vrea să treacă mai departe, stresul acesta mai mult o derutează.

După ce termină amândouă de îmbrăcat ies din cameră și coboară la micul dejun, zâmbesc în stânga și dreapta la presupuși amici și se așează la unica lor masă, iar rămăsese doar ele două pentru că Aiden și-a găsit deja cercul de prieteni și există momente în care le lasă pe fete singure.

-Mă duc să îmi iau ceva de mâncare, vrei să vii? Întreabă Lyana și Rhea se ridică de pe scaun semn că da, merge să ia mâncare.

-Cred că Will iar nu se simte bine în această dimineață. Atestă creața după ce analizează în detaliu fiecare masă în parte. Probabil o fi făcut iar intoxicație alimentară. Adaugă cu botajocură în glas ea și Lyana râde în colțul buzelor de prietena ei.

-Nu intra mâncarea în tine dacă nu te uitai prin sală după el, nu? Întreabă blonda râzând de ea și Rhea își dă ochii peste cap transmițându-i prin expresia ei facială că nu este cum crede ea.