"Mereu acolo!"

Capitolul 6

Rhea se uită lung la tava cu mâncare, deși ia spus Lyanei foarte clar că nu îi este prea foame, blonda s-a încăpățânat și tot i-a adus ceva de mâncare, nu mult, dar măcar să ciugule umpic. Nu îi trecuse supărarea de sâmbătă seara, aștepta ca Aurora să apară și să discute cu ea despre codul fetelor, dar fata nu își mai făcea prezenta.

-Crede-mă, am rămas mască atunci când am văzut-o cu rochia aceea pe ea, amândouă pierdusem timpul și în ultimul moment am procedat la fel ca ceilalți și ne-am cusut pe niște rochii negre frunze uscate. Îi spune Rose Lyanei și ea o asculta foarte atentă. Adică nu știu cum sa vă zic, o rochie cusută manual cu boabe de porumb necesită timp mult, iar timpul costă bani. Nu cred că parintii ei și-ar permite o rochie că asta. Adaugă pe același ton roșcata

-Știu ca mama ei lucrează ca vânzătoare la unul dintre magazinele de bijuterii ale familiei Argent, tatăl unde lucrează? O întreabă blonda curioasă si Rose sta umpic să gândească înainte să răspundă.

-Mi-a spus odată că lucrează la o firmă de topografie. Spune ea nedumerită ridicând din umeri, nici ea nu era prea sigură de acest răspuns.

-Mergem la oră? Sa nu întârziem. Îi atrage Rhea atenția Lyanei care era adâncită în discuția cu Rose.

-Desigur, am terminat lecția despre dragoni, abia aștept să văd unul și în realiate. Spune blonda entuziasmată în timp ce bate din palme ușor făcând-o pe creață să râdă subtil.

Ajung în clasă și se așează una lângă alta, ca de obicei, și o așteaptă pe doamna profesoară Artemis.

-De unde crezi ca a făcut Aurora rost de rochie? Întreabă Lyana și Rhea ridică din umeri pentru că nu a interesat-o de loc de unde are ea o rochie scumpă, nici acum nu o interesează. Singurul lucru care o preocupa este de ce a dansat doar cu Edward toată seara când în această școală sunt sute de băieți, adică despre ce vorbim? Mii de băieți, numai la ele în clasă se găsesc alți 30 de băieți.

-Bună dimineața, pregătiți-va să coborâm în subteran. Intră grăbită profesoara în clasă și toți se ridică în picioare, Rhea își ia greaca pe ea pentru că în subteran o sa fie cam rece, la fel făcând și ceilalți, își iau hainele groase pe deasupra. Își întoarce privirea la prietena ea și fără să își dea seama ochii îi cad pe blond, acesta o privea lung neluându-și ochii de pe ea. Creață strâmbă nervoasă din nas la el și ii arată spatele, dar în schimb acesta avea o privire mândră și îl lovește pe prietenul lui cu cotul pentru a-i atrage atenția asupra ei. Nu avea de cine sa râdă! Exclamă în sinea ei și se întoarce cu capul la blondă

-Will se holbează la mine de ceva timp. Îi spune Lyanei care își lua greaca pe ea. Se apleacă brusc în stângă și se uită la blond cum privește mândru și victorios râzând cu idiotule lui prieten.

-Aurora nu avea bani de aceea rochie meticuloasă, corect? O întreabă pe prietena sa care dă confuză din cap da, iar Lyana ridică sprâncenele. Cine are bani să cumpere această rochie? Întreabă păstrând aceași expresie facială și se apleacă înapoi uitandu-se iar la blondul care deja își schimbase mutra. Rhea se întoarce nedumerită uitandu-se și ea la blondul care strâmba din nas.

-Nu vrei sa spui ce cred eu ca vrei sa spui. Zice aceasta nervoasă, la modul acela că dintr-un pumn în cap l-ar face pe Argent una cu argintul de sub școală.

-Haideți copii, dragonii nu stau după noi. Intervine profesoara fix când creața voia să îndrepte spre Will. Asta probabil l-a salvat pe Argent de o iminentă moarte.

Toți se așează în coloana de câte doi în spatele ei și împreună fac pași spre ușă de ieșire. Ocolește întreaga școală îndreptându-se spre dealul uriaș din stânga școlii, unde ar ține cuibul de dragoni.