Capitolul 8

3 2 0
                                    

Fetele se uită una la alta, triste, se gândesc că mai este umpic din luna asta și luna viitoare vine vacanța de crăciun și Lyana o să trebuiască să plece și s-o lase pe Rhea singură în școală, bineînțeles că mai rămân copii care o să facă singuri crăciunul fără familie, dar Rhea o sa fie fără ea.

-Ai terminat raportul despre vrăjile interzise pentru cursul de farmece? Întreabă Rhea încercând să creeze un dialog cu blonda, să mai schimbe atmosfera din cameră.

-Mai am încheierea și am terminat. Tu? Întreabă Lyana curioasă în timp ce își piaptănă părul și bagă mâna prin el de câteva ori ca să îi treacă stresul.

-L-am terminat de mult. Aștept pe tine să i-l predăm împreună. Îi răspunde ea și blonda lasă pieptandul în sertarul de la noptieră zâmbind când aude ce spune prietena ei. Rhea observă zâmbetul ei și zâmbește și ea simțindu-se mândră de ce a spus.

-Daca nu plecăm acum o să întârziem la ora de tras cu arcul. O avertizează Lyana pe creață și aceasta scutură din cap iritată. Începuse să nu îi mai placă deloc aceasta oră, devenea din ce în ce mai praf la tras cu arcul și nu îi plac lucrurile la care nu se pricepe.

-Uneori mă întreb care din noi nu se pricepe, eu sau profesorul Levoir? Întreabă ea sarcastică și Lyana chicotește amuzata de afirmația prietenei ei.

-Oare o știi sa tragă cu arcul? Întreabă Lyana foarte curioasă si Rhea se uită la ea cu ochi ciudați pentru că nu știa ce răspuns să îi ofere prietenei sale.

-Nu l-am văzut niciodată să țină un arc în mână. Îi răspunde ea încruntată gandindu-se la orele de curs din trecut.

Văzând că nu reușește să dezbată acest subiect complicat ies amândouă din cameră una dupa altă și coboară la micul dejun, se așează la aceași masă singure, doar ele doua, nici acum nu s-au împăcat cu Rose și Aurora.

-Vrei să iau ceva să mănânci? Întreabă Lyana pe Rhea care se uita lung la masă celor doua fete. Creața își mută privirea pe blondă și strâmbă din nas întrebându-se ce vrea.

-Cred că omletă de ouă cu roșii și o sticla cu apă. Răspunde ea și Lyana aprobă din cap. Rhea îi mai face blondei temele și o mai ajută din când în când la ele, de aia Lyana este așa dornică să îi aducă micul dejun aproape în fiecare dimineață. Imediat ce Lyana dispare de la masă aceasta își întoarce privirea în stânga, din reflex, la masă unde blondul este așezat mai în fiecare dimineață și lua de seama că acesta nu este, este doar prietenul lui Otto care mânca singur. Se uita curioasă în jur crezând că probabil este la o alta masă, cu alți prieteni, sau singur, sau cu Cecile încercând să mai schimbe câteva vorbe, dar acesta nu era pe nicăieri prin sală. Se uita la rândul de mâncare care s-a făcut la tejghele și realizează că mai are de așteptat după prietena ei. Se ridică de la masă și iese într-o maniera calmă din cantină, cine o vede poate să creadă că a uitat ceva în cameră, sau pur și simplu se plimbă, când ea de fapt căuta un anume blond. Simțea că ceva nu este în regulă, el nu a lipsit niciodată de la micul dejun și ieri nu a dat semne ca s-ar îmbolnăvi.

-Ți-am spus foarte clar să fi atent! Începe să audă niște șoapte după o ușă, probabil era ușa de la debaraua îngrijitoarei Iris, o femeie mai în vârstă cu parul scurt și cârlionțat, scundă și umpic plinuță. Rhea își apropie urechea de ușa veche din lemn și ascultă atent încercând să deosebească vocile.

-Sunt atent. Răspunde vocea unui băiat și creața își dă seama imediat cine este și în mintea ei spune că a făcut foarte bine să plece în căutarea lui.

-Mai atent, nu vreau să îmi scape nimic. Tu ești ochii și urechile mele de-aici! Îi spune o voce de femeie pe un glas dezamăgitor, aceasta fuge imediat din fața ușii când începe să audă sunetul tocurilor cum se apropie de ușă și se ascunde după draperiile lungi până în podea de culoare roșie. Doamna Isadora trece pe lângă ea nebăgând de seama faptul ca acestea încă se mai mișcau puțin. Iese după câteva secunde bune și Will, supărat foc pentru că nu si-a făcut mândră mama și trece și el pe lângă creață. Aceasta scoate capul de după draperie și se uita la el cum se îndepărtează lăsându-l mai întâi să dispară din peisaj și după să plece și ea din loc. Se îndreaptă înapoi spre cantină și se așează la masă, Lyana era deja așezată cu mâncarea, o aștepta curioasă să vadă unde a dispărut.

"Mereu acolo!"Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum