"Mereu acolo!"

Capitolul 20

-Vreau să îmi aduci din nou vâscul de pe tavanul peșterii! Țipă Artemis cu toată puterea făcând câțiva pași în spate din cauza curentului pe care Umbră îl provocase cu aripile ei în momentul când se îndepărtează de sol. Femeie își duce antebrațul la ochi apărându-se și de valul de praf provocat anterior și își dă repede părul din ochi ca să uite cu atenție la fata care ajunsese deja la vâsc. Rhea zâmbește larg luând vâscul din cârligul de fier și o mângâie pe prietena ei drept recompensă, fiind bucuroasă, bineînțeles, a reușit să treacă peste frica de înălțimi. Și ea și Umbră au devenit mai confidente din punct de vedere emoțional, se simt mai puternice ca oricând. Ele doua împart aceleași emoții și devin mai conectate una de alta ca oricând, cu fiecare zi care trece legătura dintre ele devine mai strânsă.

-Când o să zbor cu ea și afară? Întreabă nerăbdătoare Rhea imediat cum coboară de pe dragon. Artemis o privește mândră apropiindu-se de ea, dar nu prea mult pentru că Umbră își întoarce imediat capul la ele, devenise foarte protectoare cu fata între timp iar oricine se apropie de creață în preajma ei este văzut ca un posibil inamic.

-Interesantă cerere, dar nu cred că ești pregătită încă, a trecut o săptămână de când ai trecut peste teama această și să zbori cu ea peste întreaga insulă s-ar putea să fie riscant. Răspunde serioasă Artemis și o îndeamnă cu mâna pe Rhea să iasă pentru a vorbi liniștite, privirile tăioase ale dragonului o deranja pe doamna profesoară. Rhea nu reușește să plece din loc pentru că Umbră îi taie calea cu capul ei uriaș, un ochi este cât capul Rheei. Creața zâmbește larg când simte valul de dor al dragonului, se apleca deasupra ei și o îmbrățișează strâns pentru a-i transmite și ea la rândul său sentimentele ei identice.

-O să ne vedem mâine, îți promit! Îi spune ea și în timp ce era lipită de capul ei. Într-un final o lasă pe fată să plece și o privește cu acei ochi triști cum se îndepărtează, simțea vacanța de vara cum vine și cele trei luni în care nu o s-o mai vadă pe Rhea.

-Dar cu vacanța de vară cum fac? Îi atrage creața atenția profesoarei pentru că și ea simțea exact același lucru, de-aici a plecat și supărarea dragonului, de la aceste întrebări ale ei.

-La asta m-am gândit încă de când am intrat în primăvară, trei luni în care tu și Umbră o să fiți despărțite. Răspunde Artemis nedumerită deoarece nici ea nu știa ce se va întâmpla cu ele. Se va rupe legătura? Vor deveni mai distanțate? Întrebări care nu îi dădeau pace creței și o mâhnea profund, sentimente pe care i le transmitea creaturii pe care o consideră prietenă. Cel mai probabil nu se va întâmpla nimic, vom vedea pe întâi Septembrie când vă veți întoarce la școală dacă s-a schimbat ceva, în cel mai rău caz Umbră ar putea intra în depresie. Continuă Artemis și Rhea se îngrijorează instant numai gândindu-se la Umbră că nu ar mânca. Nu te întrista, dragonii pot trăii luni bune fără să mănânce, dar probabil dacă îi ceri tu să mănânce, poate mănâncă. Adaugă ea înainte să plece și s-o lase singură în fața trecătorii dragonilor.

Rhea respiră adânc înainte să plece spre dormitor și o ia la pas grăbită, trebuie azi să facă iar meditații cu Aiden. Intră în școală, trece pe lângă catina și urcă scările până la hol, face stânga pe coridor și nici nu ezită să intre în dormitor. Își dă ochii peste cap deoarece în ciuda eforturilor ei de a ajunge la timp tot a întârziat. Aiden o aștepta cuminte în patul ei urmărindu-i pe Lyana și Otto cum învățau împreună, nu era prea comod pentru cei doi sa învețe cu spectatori, dar nu avea încotro.

-Ati terminat? Întreabă creața atrăgându-le atenția și Lyana oftează ușurată de prezența ei. Rhea se apropie de ei zâmbind fals, nu era mare fan Otto ca să fie entuziasmată de înfățișarea lui, dar nu putea nici să fie nerespectoasă. Este conștientă că imediat cum ajunge în fața marelui Will îi va da un raport îndetaliat cu tot ce s-a întâmplat în această cameră.