Sweet Love

2. autumn leaves

"Cine?!"

"Exact."

Jisung rămâne surprins "Jeongin? Dar nu ne-a mai contactat din liceu, știi tu, după tote cele întâmplate nu am mai auzit de el. De ce ar veni acum?"

"Citește cartea de vizită, poate vei găsi un raspuns"

Jisung citește cu atenție cartea. Nu era nimic neobișnuit la ea. O bucată neagră din carton cu scris auriu. "LMH Ent.? Am auzit despre ei, este o companie de modeling. Nu înțeleg cum îmi va răspunde asta la întrebare."

Seungmin dă aprobator din cap
"Dap, însă te sfătuiesc să cauți pe internet și vei înțelege"

Zis și făcut, Jisung își deschide laptopul și caută pe internet informați despre agenție, apoi începe să citească cu voce tare  "LMH Ent. o agenție de modeling condusă de unul dintre cei mai tineri oameni de succes, Lee Minho..." Jisung aproape că șoptește ultima parte. Nu doar că rămâne surprins, acesta simte cum începe să îi clocotească sângele în vene de furie.

Revoltat, Jisung se ridică de pe scaun, cartea de vizită în mâna sa, și se îndreptă către coșul de gunoi unde o rupe în bucățele mici după care o aruncă în gunoi.

Seungmin doar privește reacția acestuia, știind deja cum va reacționa Jisung. "Bănuiesc că nu ești prea fericit"

Jisung stă câteva clipe, încercând să își recapete calmul "Nu doar că nu vreau să am de aface cu el, nici nu vreau să aud de el. Nu știu ce a fost în capul tău să păstrezi chestia aceea."

Seungmin dă din umeri "Mă gândeam că vrei să știi despre el"

"Nu vreau să știu nimic despre el. Tot ceea ce a fost între noi s-a terminat, am crezut că știi foarte bine asta."  Jisung spune în timp ce își masa încet tâmplele.

"Și Jeongin?" Seungmin îl întreabă, rostind trist numele acestuia "Ce vom face cu el? Dacă se va întoarce?"

"Lasă-l să se întoarcă, vom vedea atunci, însă în rest nu vreau să avem nimic de a face cu el."

Jisung deschide încet ușile balconului, după care pășește încet până la marginea acestuia. Își strecoară mâna în buzunarul sacoului, de unde își scoate o brichetă și pachetul său de țigări.

Jisung se uită la brichetă, multe amintiri făcându-și apariția în mintea acestuia "Nici nu știu de ce te păstrez, nu mă faci decât să fiu mai trist de fiecare dată când te privesc."

Jisung poate că părea nebun acum, vorbind cu o brichetă, însă acela era adevărul, unul pe care Jisung îl ura.

Încet, își aprinde o țigară după care trage un fum adânc în piept, toxinele dependente făcându-și drum în plămâni acestuia. Alt lucru pe care Jisung îl regretă este că a rămas cu acest obicei prost, pe care ar fi trebuit să îl lase în trecut, însă a continuat să îl tragă după el până în prezent.

Jisung privește peisajul din fața sa, sute de blocuri construite în jurul său, însă apusul soarelui îl făcea să iubească acest peisaj trist.

"Chiar ai de gând să te întorci înapoi după ce ai făcut? Lee Minho, ești destul de tupeist să crezi că te mai pot ierta."

Cu 6 ani în urmă

"Haide Jisung, te implor!" Minho mai avea puțin și se așeză în genunchi în fața tânărului. "Te rog, vino la bal cu mine!"

"Nu"

Minho aproape că plângea acum, aruncându-se în fața lui Jisung "De ceeee?" Acesta suspină "Cu ce ți-am greșit ca să ma tratezi în felul acesta?"