Sweet Love

4. collision

"Știu" spune Minho în timp ce pășește înăuntru "Am venit pentru altceva". Ochii săi erau fixați pe Jisung, care aproape că își simte inima cum îi cedează în piept.

Jisung se ridica imediat în picioare, Seungmin urmându-l imediat "Nu am de gând să rămân"

Jisung merge catre ieșire, hotărât să părăsească acest loc, însă Minho îl apucă de braț și se uită direct în ochii lui "Jisung, vreau doar să vorbesc"

Acesta scoate un pufnit și își dă ochii peste cap "Să vorbești? Ai de gând să vorbești acum?"

"Jisung"

"Minho"

"Nu am de gând să renunț la noi" Minho spune cu toată sinceritatea.

Jisung îl privește cu ură, vorbele sale fiind pline de venin "Noi? Ai renunțat de mult la noi Minho, nici măcar nu ai încercat!"

Minho îl privește înapoi însă nu cu ură. Acesta simțea tot felul de lucruri pentru Jisung, însă ura era total exclusă "Nu vrei să spui asta"

Jisung se desprinde de Minho "Nu știi nimic din ceea ce vreau"

Acestea au fost ultimele vorbe spuse de Jisung înainte să părăsească cafeneaua.

"Cred că avem multe de vorbit" spune Felix în timp ce se uita milos către Minho.

Jisung se așează în mașina și își deschide nasturii cămăși din jurul gâtului. Acesta nu putea să respire sau sa spună ceva. Tot ce putea face era să se lupte împotriva lacrimilor care deja începuseră să cadă.

Seungmin se așează lângă acesta, și îi cuprinde umărul
"Jisung"

Jisung se uită la Seungmin cu ochii plin de lacrimi "Nu știe nimic" spune începând să plângă și mai rău "Spune că nu vrea să renunțe la noi, dar noi nu mai existăm împreună de multă vreme Seungmin"

Seungmin își strânge prietenul în brațe, mangaind spatele acestuia "Știu Jisung, știu"

"Cine se crede el? Chiar crede că îl mai pot ierta?"

Seungmin oprește mașina în fața casei lui Jisung "Nu uita să te hidratezi și să mănânci. Dacă se întâmpla ceva sună-mă"

Jisung îi zâmbește obosit apoi părăsește mașina și intră în casă. După ce își face un duș rapid și se schimbă în hainele sale cele mai comode Jisung iese afară pe balcon și își aprinde o țigară. Ridicând mâna, privirea acestuia este distrasă de brichetă. "Vina ta a fost că ai plecat, iar a mea este că nu am încercat să te opresc"

A doua zi la muncă Jisung este total terminat. Durerea de cap nu voia să îl părăsească iar corpul său striga după odihnă, însă Jisung le ignoră și continuă să muncească la fel de mult ca de fiecare dată.

Seungmin intră în birou, fără ca măcar să încerce să bată la ușă, apoi trântește un dosar pe masa lui Jisung și se așează pe scaun. "Câteva documente. Le-am verificat și semnat eu. Restul sunt indiferente așa că nu are rost să îți bați capul cu ele. Acum i-ați lucrurile și pleacă acasă"