Sweet Love

23. those eyes

Jisung trage pătura călduroasă peste corpul său și al lui Minho, închizând apoi lumina lămpii de pe noptieră. Era o seară de februarie, însă în comparație cu frigul de afară, în camera celor doi era cald... mult prea cald.

"Ce faci? Îmi este cald..." Minho spune obosit, trăgând corpul lui Jisung mai aproape de al său și îl îmbrățișează.

"Atunci dă-mi drumul dacă îți este așa de cald" Jisung însă își ignoră propriile vorbe și îl strânge pe Minho în timp ce îl privește zâmbind.

"Nu vreau" Minho îi sărută buzele apoi nasul, mâinile sale mângâindu-i spatele gol al îi Jisung. "Facem duș acum sau mai târziu?"

"Mai târziu, oricum trebuie să schimbăm și așternuturile... din nou"

Minho râde de Jisung "Tu ești cel care refuză să folosim protecție"

Jisung se bosumflează "Știi bine de ce!"

"Ai dreptate că sentimentul este diferit, dar eram mult mai curați acum dacă am fi folosit" Minho îi atinge nasul cu degetul de câteva ori.

"Tot refuz." Jisung se ridică într-o poziție de șezut, Minho urmându-l imediat.

"Așa ai fost dintotdeauna." Minho îl trage în brațele sale, stand rezemat de peretele rece în timp ce Jisung stă cu spatele lipit de pieptul lui Minho.

"Dintotdeauna m-ai plăcut așa" Jisung își întoarce capul înspre Minho, privindu-l cu coada ochiului.
"N-am dreptate?"

Minho îi sărută umărul, mângâindu-i stomacul și pieptul în același timp "Normal că ai dreptate, când nu ai?"

Jisung își întoarce corpul și îl sărută pe Minho, oferindu-i tot ce poate. Minho îl cuprinde de talie și îl așează pe spate, ocupându-și locul de drept între picioarele lui Jisung. "Te iubesc..." Jisung îi cuprinde fața lui Minho între mâini și îi atacă buzele.

Minho îl sărută înapoi, înfometat după Jisung. Sărutul devine din ce în ce mai pofticios, așa și corpurile celor doi. Jisung nu poate ignora membrul lui Minho care îl împungea, și se desparte cu greu de buzele lui "Minho, pune-l înăuntru"

"Ești sigur? Mâine trebuie să ajungem la muncă" Minho îl avertizează știind cat de obosit va fi iubitul său mâine.

Jisung îl împinge pe Minho pe spate și se așează deasupra lui, privindu-l pierdut în poftă și în dorința de a fi plin din nou. "Minho, nu mă interesează chiar acum despre ziua de mâine, doar mișcă-te odată!" Jisung suspină, știind ca picioarele lui l-au trădat de la runda trecută.

"Fie cum vrei tu."

Ce rămâne de spus este că va fi o seară lungă, în special pentru Minho.

"Du-te naiba Minho!" Jisung stă pe jos așteptând ca Minho să schimbe așternuturile după ce au făcut duș.

Minho își dă ochii peste cap și îl ridică pe Jisung de jos, așezându-l în pat cu toată grija posibilă. "Sunt dat deja" Minho îl împinge pe burtă, apoi se așează deasupra lui masându-i încet spatele.

"Ai noroc ca stau bine, altfel..."

"Tu ești cel care a vrut asta" Minho râde de Jisung, știind ca oricum ar fi tot pe el va cădea vina.

"Ar fi trebuit sa ma oprești..." Jisung murmură, începând să adoarmă din cauza oboselii.

Minho continuă să îl maseze până când Jisung dispare în lumea viselor apoi se așează lângă el și îl îmbrățișează strâns "Chiar dacă te-aș fi oprit, tot nu mai fi ascultat" Minho îi sărută fruntea.