Prezent
După o săptămână Jisung se întoarce în sfârșit în biroul său înconjurat de acte. După o săptămână!! Una foarte neplăcută pentru Jisung.
Jisung intră în birou și se așează în scaun, învârtindu-se in el de câteva ori, apoi își scoate laptopul din sertar și începe să se uite prin documente. Seungmin și-a făcut bine treaba, Jisung nu poate minți, până și e-mailurile erau citite! Și Jisung poate spune cu toată mândria ca el nu își citește e-mailurile niciodată, cu excepția cazurilor mai speciale. Seungmin va primi o prima luna asta.
Venind vorba de lup, Seungmin intră în birou cu două căni de cafea, una așezând-o pe birou în timp ce bea din cealaltă "Astăzi ai două ședințe, și o întâlnire urgentă, în rest nu ai nimic important."
Jisung da din cap "Ai rezolvat cu ședința de săptămâna trecută?"
"Da. Nu a fost atât de complicat dar trebuie să ne ocupăm mai bine de stagiari. Ai avut dreptate, chiar sunt grei de cap. Am făcut și o listă cu cei care trebuiesc concediați sau mutați în alt grup."
Jisung îi afirmă dând din cap. După evenimentele din ședința trecută, poate fi în totalitate de acord cu Seungmin, cu toate ca el este cel care a obiectat prima dată acest lucru.
"Poți duce dosarele astea atunci"
"Dar nici măcar nu te-ai uitat în ele"
"Am încredere în tine Seungmin" Jisung îl asigură
"Cu orice ești tu de acord, sunt și eu"Seungmin își ridică o sprânceană și se uită neavând atât de multă încredere în cuvintele lui Jisung.
"Cu excepția concediului pe care m-ai pus forțat să îl iau! Sau a zilelor libere! Am trecut prin multe, nici măcar nu ai idee!"
"Bine, bine. Plec atunci" Seungmin apucă dosarele și pleacă în biroul său de lângă cel al lui Jisung.
Fiind lăsat în singurătate și în confortul biroului său, Jisung își începe treaba. Prima dată semnează câteva acte, urmând mai apoi să se uite prin fișele unor posibili noi stagiari, terminând cu trimiterea câtorva
e-mailuri.Însă Jisung simțea un gol în stomac, ca și cum ceva nu ar fi bine, sentimentul ca ceva lipsește era mult prea puternic ca să îl ignore. Dar ce? Este întors în locul său preferat unde poate fugi de toate problemele din viața lui fără a fi forțat să le infrunte. Asta desigur ca nu era problema, Jisung deja se ascunde aici de câțiva ani!! Este imposibil ca tocmai acum să îl frământe probleme din viața sa personală. Dacă a reușit până acum să le ignore cu succes, va putea face asta și în continuare.
Poate faptul ca s-a obișnuit ca cineva (Felix) să fie prea implicat în viața sa, problemele sale, iar acum simte lipsa acelei persoane (iarăși, Felix). Dar desigur, Jisung se poate dezobișnui, nu e prima dată.
Sau poate că nevoia de a face ceva este prea puternică acum ca a lipsit de la muncă? Neah Jisung niciodată nu a simțit să muncească prea mult.... Minciuna, Jisung practic se îneacă singur în muncă, indiferent ca voia sau nu.
Altceva trebuie să fie care să-i provoace această neliniște, acest gol în stomac. Până și timpul trece mai greu acum ca se gândește la asta. Poate era un sentiment care doar apărea și dispărea de la sine? Jisung asta spera. Doar dacă.....

CITEȘTI
Sweet Love
FanfictionMinho și Jisung se iubeau, însă iubirea lor nu a fost mai puternică decât realitatea în care trăiau, iar atunci când Minho este pus să aleagă, totul se sfârșește.