Sweet Love

5. i'm sick of you

Seungmin intră revoltat în biroul lui Jisung și se oprește in fața biroului unde apucă toate documentele de pe masă și le asează pe toate într-un teanc. "Jisung, iarăși muncești peste program?"

Jisung încearcă să își recupereze documentele înapoi dar în zadar "De câte ori trebuie să îți spun că pot face ce vreau?"

Seungmin se asează pe scaun și se uita în ochii lui Jisung "Ascultă, îți spun asta ca prieten al tău, Jisung nu este bine ceea ce faci. Toată ziua lucrezi, nu mănânci și te închizi în birou. Intr-o zi o sa cedezi și o să îți dai seama de ce te presez atât să îți iei o pauză. Ai angajați, care toată ziua stau și nu fac nimic deoarece tu le faci treaba. Știu că asta este modul tău de a coopera cu ceea ce se întâmplă în jurul tău, însă nu este bine."

Jisung știe că Seungmin are dreptate, însă asta este singurul lucru care îl ajută să treacă ziua "Îmi cer scuze"

Seungmin îi apuca mâna și o strânge în a sa "Jisung, nu îți cere scuze. În loc să faci asta mai bine ai ieși puțin pe afară, fă o plimbare scurtă pana la cafenea și ia prânzul cu Felix"

Jisung dă din cap și se ridică de pe scaun "Mulțumesc Seungmin, mulțumesc că ai grija de mine."

Seungmin îi zâmbește "Pentru asta sunt aici"

Jisung iese în parcare, gândindu-se dacă să meargă pe jos sau cu mașina. Într-un final acesta decide că cel mai bine ar fi să meargă pe jos, cafeneaua fiind destul de aproape, întorcându-se invers, Jisung se ciocnește din greșeală de cineva și face câțiva pași înapoi "Oh, îmi cer scuze" spune acesta fără să se uite atent, însă atunci când îi privește fața persoanei, starea ii se schimbă total "Ce cauți aici?"

"Vreau doar să vorbim" spune Minho încercând să îi apuce mâna lui Jisung însă acesta și-o retrage imediat

"Cred că am spus destul de clar că nu avem ce vorbi"
Spune Jisung revoltat

Însă Minho nu se dă bătut și îl tine de mâna, reușind de data aceasta "Jisung, lasă-mă să îți explic totul"

Jisung se uită direct în ochii lui Minho "Ce să îmi explici? Cum ai plecat? Cum ai spus că nu sunt îndeajuns de bun pentru tine?"

Minho este luat de surprindere de vorbele lui Jisung și îi dă drumul la mână din greșeală, Jisung luând această ocazie și se indepartează imediat de Minho "Jisung, nu este așa!"

"Las-o așa Minho. Nu are rost să repari ceva ce ai stricat" Jisung deja avea lacrimi în ochii. Capul îl durea îngrozitor și putea simți cum lumea se învârte în jurul lui. Însă cu toate astea nu avea de gând să îl asculte pe Minho "Te rog, lasă-mă să te uit" Jisung deja privea în ceață atunci când termină de vorbim iar ultimul lucru pe care și-l amintește este Minho care îi strigă numele, apoi doar întuneric.

"...stresul poate să îl afecteze foarte mult. De asemenea și oboseala așa că de preferabil ar fi să lucreze cât mai puțin." Se aud câteva voci vorbind

"Dar în rest totul este bine?" Spunea cealaltă voce pe care Jisung o recunoaște imediat, Seungmin

Cealaltă voce necunoscuta începe să vorbească iar
"Da, însă atunci când simte cea mai mică durere de cap ar fi de preferabil să se odihnească pentru o vreme. Dar cel mai bine ar fi să își ia cel puțin o săptămâna liber. Fără stres, fară nimic"

Jisung își deschide ochii și începe să privească în jur. Totul era alb, iar lângă patul său se afla Felix alături de Seungmin care vorbea cu un doctor.