Sweet Love

25. turning page

Au trecut câteva luni bune de când Minho și Jisung au redevenit un cuplu. Desigur, era inevitabil ca certurile să nu existe, însă fiind maturi acum și trecuți deja prin una dintre cele mai grele despărțiri, cei doi au reușit să treacă peste fiecare moment de tensiune. În urma multor discuții, cei doi au luat decizia de a se muta împreună, într-o casă nouă, alături de animalele lor blănoase. Totul mergea struna pentru cei doi, nimic nu le mai poate distruge fericirea.

Asta cu excepția mamei lui Minho care a decis să se întoarcă înapoi în viața lui după ce a aflat despre zvonurile relației lor. Însă Minho nu mai este un băiat de liceu care poate fi influențat sau păcălit atât de repede, așa că de data aceasta nu a ascuns nimic de Jisung și i-a spus totul. Împreună au luat decizia de a ignora femeia în vârstă si de-a o face sa înțeleagă că acum nu-i mai poate despărții. Într-un final doamna Lee a înțeles, și după cum bărbații speră, nu se va mai întoarce înapoi în viața lor. Desigur, până la urmă este mama lui Minho, îl afectează faptul ca persoana care i-a dat viață dorește să îl facă să sufere, însă Minho a înțeles unde poate găsi fericirea, lângă Jisung. Iar dacă asta este ceea ce doamna Lee vrea, atunci așa să fie.

Însă viața lor împreună nu este mereu tristă, și după ploaie mereu iese soarele. Chiar dacă unele lucruri rele se întâmplă altele bune le urmează întotdeauna. Jisung în sfârșit a ales ca merită să fie fericit, lăsând trecutul acolo unde ar trebui să fie și a început să trăiască în prezent, pentru viitor. Minho arătându-i din nou fericirea și învățându-l să o primească așa cum trebuie. Jisung se simte bine acum, alături de persoana iubită și prietenii săi, care încet au redevenit din nou un grup de prieteni.

Changbin și Felix se pregătesc pentru logodnă, Felix povestind o săptămână încontinuu cum Changbin l-a cerut în căsătorie. Însă Jisung îl înțelege, Felix își dorește asta de mult timp, este visul lui care tocmai s-a îndeplinit.

Hyunjin și Jeongin sunt mereu împreună, nimeni nu-i poate separa. Jisung a luat din nou legătura cu Hyunjin și a rămas surprins de bărbatul din fața lui cu părul lung și mult mai chipeș decât tânărul care obișnuia să fie în liceu. Însă singurul lucru care nu s-a schimbat este caracterul dramatic al lui Hyunjin, și Jisung este total recunoscător pentru asta. Încă este un ratat în ochii lui, unul arătos măcar.

Și șocul cel mai mare al lui Jisung a fost când Minho i-a povestit despre cum a intrat peste Chan care era peste tot peste Seungmin în biroul său, dându-i un mic déjà vu de acum câțiva ani. Jisung nu a avut cea mai mică idee ca cei doi au o relație acum, oricare ar fi aceasta. La început a fost puțin supărat că Seungmin nu i-a spus nimic, dar în același timp l-a înțeles. Seungmin a povestit că nici el nu știe ce fel de relație au acum și de aceea nu a spus nimic, însă Jisung știe ca Chan ține la el și este confident că vor avea un final fericit.

Însă atunci când este vorba despre el și Minho, oh Jisung poate vorbii ore întregi despre ei doi. Cum Minho îi dovedește în fiecare zi cat de mult îl iubește și cum îi pregătește în fiecare zi micul de jun, știind că Jisung nu poate găti nici dacă viața lui ar fi în pericol. Minho mereu găsește tot felul de moduri prin care să își arate iubirea, iar Jisung are un singur mod, acela de-ai spune mereu cuvintele care îl fac pe Minho să plutească.

"Te iubesc" vocea lui Jisung se aude încet.

"Hmm? Așa deodată?" Minho îi îndepărtează câteva fire de păr de pe fața.

Jisung îl privește cu ochii dulci, care sclipeau plini de iubire și afecțiune "Da."

Minho îi sărută nasul, locul său preferat, și îi zâmbește ca întotdeauna "Știi ca și eu te iubesc, nu-i așa? Ești prima și ultima iubire a mea."

"Și singura?" Jisung îl întreabă retoric.

Minho scoate un râset precum un pufăit "Normal ca și singura."

Jisung își ascunde fața în pieptul lui Minho, ascunzându-și obrajii aprinși de Minho și zâmbetul lui iritabil. "Nu-mi spune ca te-ai înroșit din atât?" Minho încerca să-i cuprindă fața.

"Nu... doar îmi place să stau aici.." Jisung continuă să se ferească de Minho.

"Credeam că-ți place să stai pe-"

Jisung imediat îi astupă gura cu mâna sa "Tocmai ce ai distrus atmosfera." Jisung îl privește aproape dezamăgit. "De ce ești așa?"

"Așa cum?" Minho rade în timp ce îi privește fața roșie, uitându-se la el plin de iubire.

"Așa!" Jisung aproape ca suspină "Mereu strici momentele frumoase cu glumele tale."

"Dar nu a fost o glumă, a fost un fact." Minho continuă să îl irite pe Jisung.

"Te urăsc." Fiind așezat în brațele lui Minho, Jisung se desparte de el și se întoarce invers.

"Tocmai ce-ai spus ca mă iubești acum câteva minute." Minho îi cuprinde talia și îl trage înapoi în brațele sale, îmbrățișând-ul pe la spate.

"M-am răzgândit." Jisung continuă să stea cu brațele încrucișate la piept.

"Odată ce ai luat decizia că mă iubești nu te mai poți răzgândi." Minho începe să lase sărutări mici pe gâtul lui Jisung, făcându-l pe acesta să se gâdile.

"Minho, oprește-te, mă gâdili!" Jisung chicotește în timp ce încearcă să îl îndepărteze pe Minho de gâtul său.

Minho continuă oricum, oprindu-se într-un final atunci când ajunge față în față cu Jisung. Și cu toate ca Minho îi vede în fiecare zi fața, mereu rămâne surprins de frumusețea lui. Cum ochii îl priveau fericit și cum Jisung avea un zâmbet în forma unei inimi, atât de molipsitor pentru cei din jur.

Jisung era plin de iubire, iar Minho era cel care o primea.

"Mă vei privi așa în continuare?" Jisung îi apucă fața între mâinile sale, fiind așezat acum față în față cu Minho.

"Îmi doresc să te pot privi până la nesfârșit." Minho recunoaște.

Jisung simte cum fața îi arde si cum probabil ca acum urechile lui sunt roșii. Însă vorbele lui Minho erau prea mult pentru el, făcându-l mereu să se înroșească.

Minho îi apucă fața și il atacă pe Jisung cu săruturi dulci, precum mierea pentru el. Jisung îl sărut înapoi, ca întotdeauna, înclinându-se într-o parte pentru a avea mai mult acces.

"Ai gust dulce, ți-am mai spus asta?" Minho se dezlipește de buzele lui Jisung pentru câteva secunde.

"Doar de câteva ori, în fiecare zi" Jisung își împreunează din nou buzele cu cele ale lui Minho, dependent de acest act de iubire. Da, acesta era cuvântul, dependent. Așa era Jisung de Minho, și Minho de Jisung.

Jisung era dependent de Minho, iar Minho era dependent de Jisung. Amândoi depindeau unul de altul fără să-și dea seama de asta, fără să înțeleagă cat de mult au nevoie unul de altul. Însă nu e nevoie să înțeleagă atât timp cat o simt.

Într-un final s-a dovedit că niciunul dintre ei nu pot trăi fără celelalt. Că Jisung are nevoie de Minho ca să înțeleagă ce este fericirea adevărată, iar Minho are nevoie de Jisung pentru a fii fericit.

Jisung și Minho sunt întruchiparea iubirii, pentru că ei doi erau cu adevărat jumătatea celuilalt, suflete pereche.

Sfărșit
♡

Și așa se termină Sweet Love.