Sweet Love

22. home

Minho nu se aștepta ca Jisung să vorbească serios, asta până când a ajuns în fața ușii casei tatălui lui Jisung in Malaezia. Minho stă și privește, clipind rapind și înghițind în sec.

"Nu ai de gând să intri?" Jisung se oprește lângă el, ținând ușa deschisă pentru Minho.

"Oh, da" Minho intră pe ușă, încercând din răsputeri să nu leșine din cauza emoțiilor. Da, poate ca îl cunoaște deja pe domnul Han, dar având în vedere circumstanțele în care se află, nu poate știi ce părere are acum despre el. Dacă îl urăște?

Jisung observa că Minho este agitat si îi apucă încet mâna "Minho, nu te îngrijora"

"Cum sa nu o fac? Dacă tatăl tău mă urăște?" Minho spune în șoaptă.

Jisung zâmbește slab "Ar fi trebuit să-ți spun asta înainte să ajungem. Minho, tatăl meu nu știe ca ne-am despărțit. El crede ca ne-am continuat relația la distanță"

Minho se uita atent către Jisung "De ce nu i-ai spus adevărul?"

Jisung oftează adânc "Am încercat dar te plăcea prea mult ca să îi spun adevărul. Plus ca nu voiam să știe prin ce trec, era destul de supărat din cauza mamei. Și poate ca și eu am sperat că te vei întoarce"

Auzind ultima parte Minho îl îmbrățișează pe Jisung strâns "Jisung..."

Jisung îi mângâie blând spatele "Am spus ca nu vom vorbi despre trecut. Haide, cred ca ne așteaptă tata"

Minho se desprinde de el și îi lasă un sărut scurt pe buze. Îl iubea atât de mult pe Jisung, niciodată nu a crezut ca o va face atât de mult, însă uitându-se acum la el Minho își dă seama că va face orice pentru acesta.

Minho îl urmărește încet pe Jisung, ținându-l de mână. Aceștia ajung în sufragerie unde domnul Han citea o carte, ochelarii săi fiind așezați pe marginea nasului. Imediat cum Minho îl vede, își dă seama că pentru bărbat anii au fost atât de blânzi precum au fost cu el.

"Jisung, ai ajuns deja?" Bărbatul îl observă, ochii săi privindu-l fericit.

"Mhm, și am adus pe cineva cu mine."  Jisung îl trage pe Minho în încăpere, apucându-l de umerii și privind bucuros către tatăl său.

"Minho!" Bărbatul exclamă fericit și se ridică de pe canapea, mergând direct către Minho pentru a-l primi cum se cuvine, cu o îmbrățișare, ceva normal pentru familia Han "nu-mi vine să cred ca te văd după atât de multă vreme"

"Și eu mă bucur să vă văd domnule Han" Minho încă era puțin surprins, dar fericit ca bărbatul încă gândește la fel despre el

"Ți-am spus de atâtea ori, îmi poți spune doar Yongmin... nu este nevoie să îmi spui așa de fapt, îmi poți spune direct tata"

Auzind asta Minho îl strânge și mai tare în brațe "Mulțumesc"

"Nu ai pentru ce Minho, faci deja parte din familie"

Jisung se așează în pat, lipindu-se imediat de corpul cald al lui Minho, și îl strânge în brațe "Și? Cum ți s-a părut prima zi aici?"

Minho îi mângâie încet spatele și îi îndepărtează bretonul cu cealaltă mână "Îmi place totul, mai ales mâncarea tatălui tău"

"Așteaptă până mâine când o să mergem să vedem orașul! Totul este frumos aici" Jisung exclamă, ochii săi sclipind de fericire.

"Din cauza asta ai vrut să te muți aici?"

Jisung stă o clipă să se gândească "Asta ar putea fi una dintre cauze, dar în principiu am vrut să mă mut din cauza tatălui meu. Dacă nu ai fi fost, eram de mult plecat din Coreea"

"Chiar iti dorești atât de mult să te muți aici?"

"Acum ca te am pe tine, nu" Jisung răspunde sincer, și Minho știe asta.

"Ești sigur?"

Jisung îi sărută buzele, zâmbind în timp ce Minho îi cuprinde talia și îl întinde pe spate, așezându-se deasupra sa. "Sunt mai mult decât sigur" Jisung îi cuprinde gulerul tricoului și îl trage într-un alt sărut aprins, fiind dependent de buzele lui Minho.

Minho zâmbește în sărut și îi cuprinde una dinte coapsele lui Jisung, făcându-și loc între picioarele acestuia, însă Jisung era de mult pierdut în plăcerea unui simplu sărut ca să observe asta.

Fără să își dea seama, Jisung începe să se joace cu părul lui Minho, ceea ce deja era un obicei pentru el, și îi mușcă buza de jos, ducând sărutul la un alt nivel.

"Jisung... mă faci să înnebunesc" Minho se desprinde pentru o clipă, Jisung atacându-i imediat gâtul cu sărutări și mușcături, continuând să tragă de tricoul lui Minho, care decide să îl dea jos într-un final.

Jisung îl împinge pe Minho pe spate, așezându-se deasupra lui în timp ce continuă să lase semne de la maxilar până la clavicula bărbatului. Minho îl lasă pe Jisung să fac tot ce vrea, mângâindu-i încet talia, urcând încet cu mâinile pe spatele său. Jisung își îndepărtează tricoul, aruncându-l pe jos, și continuă cu gâtul lui Minho.

"Minho..." Jisung se oprește și îl privește pe Minho în ochii.

Minho il admiră pe Jisung, de la buzele sale rosi până la ochii care sclipeau în lumina slabă a lămpii. În acest moment, Jisung este singurul lucru la care Minho poate gândii.
"Jisung, ești atât de perfect..."

Jisung se apleacă din nou pentru ai cuprinde buzele lui Minho, însă un ciocănit se aude la ușă, apoi câțiva pași pe hol și o voce care tușește.

Minho se uita confuz către Jisung, acesta privindu-l  cu aceeași privire, amândoi începând să radă într-un final.

"Nu cred că tata vrea să ne audă" Jisung se așează lângă Minho, lăsându-se în confortul brațelor lui.

"Atunci va trebui să o lăsăm pe altă dată" Minho îi mângâie încet fața lui Jisung "Vrei să facem duș împreună?"

"Dacă asta înseamnă pentru tine altă dată, atunci da"
Jisung râde apoi îl trage pe Minho în baia legată de dormitor.

Minho închide ușa apoi se întoarce către Jisung "Doar asigură-te ca nu vei fi prea zgomotos"

~♡~

Un capitol care mai mult este filler
Și sper ca v-ați așteptat să postez atât de târziu după ce am postat câteva capitole la rând 🫣

.