Sweet Love

17. nothing's new

Minho stă întins pe canapea și privește tavanul încăperii. Totul se învârtea în jurul lui. Nu știa cât este ceasul, sau în ce zi este, sau de cat timp stă în același loc doar privind în gol. Deja devenise un obicei de-al său să stea aici și să se scufunde în propria sa amărăciune. Nimic nou.

"Ai băut din nou?" Jeongin întreabă în timp ce strânge dozele goale și sticlele de vin din jurul lui Minho. Nici nu știe de ce întreabă când răspunsul este atât de evident. "Nu trebuie să-mi răspunzi, se vede destul de bine că ai făcut-o"

Minho nu avea de gând să-i răspundă oricum.

Jeongin se oprește în fața lui după câteva minute bune de făcut curățenie în apartamentul fratelui său. "Minho... haide să faci un duș"

Minho nu răspunde, așa ca Jeongin încearcă să îl ridice în picioare și să îl ducă în baie. După alte câteva minute de chin reușește să îl pună pe Minho în cadă, apa fiind pregătită deja.

"Mă întorc în 20 de minute" Jeongin îl informează apoi pleacă.

După ce trece timpul dat, Jeongin se întoarce înapoi și îl duce pe Minho în dormitor unde îl așează în pat și îi trage draperiile.

Minho adoarme imediat, oboseala fiind într-un final învingătoare.

Jeongin îl lasă singur apoi merge în bucătărie unde îl așteaptă pe Hyunjin să vină.

Hyunjin intră în bucătărie, cărând câteva pungii pline de ingrediente cerute de Jeongin pentru a îi pregăti cina lui Minho.

"Cum se simte?" Hyunjin întreabă în timp ce așează cumpărăturile.

"Nu știu, nu vorbește, ca de fiecare dată." Jeongin oftează adânc "Nu știu ce să fac Hyunjin. Știu că Minho suferă și acum, mai ales din cauza mamei iar eu nu știu ce să fac ca să îl ajut. Nu vorbește și bea mai tot timpul atunci când este liber"

Hyunjin îl îmbrățișează pe Jeongin "Hei, calmează-te, vom găsi o cale, Minho este într-o situație foarte derutantă acum. Trebuie să facă logodna cu Yeona în timp ce Jisung îl ignoră total. Și eu aș fi fost în aceeași stare dacă eram în situația lui."

Jeongin da din cap "Atunci mă bucur că nu am renunțat la tine"

Hyunjin lasă un mic sărut pe buzele lui Jeongin "Nu te-aș fi lăsat să o faci oricum."

Jisung este în continuare în biroul său, și așa cum i-a promis surorii sale, face doar strictul necesar, nimic mai mult.

Ryujin intră pe ușă și se trântește pe scaunul din fața biroului lui Jisung "Ughhh mi-e dor de Yeji!!" Aceasta aproape că țipă.

"De ce nu ai luat-o cu tine atunci?" Jisung întreabă fiind în continuare cu ochii în laptop.

"Urăște să meargă cu mașina din Busan până în Seul pentru că i se face rău pe drum" Ryujin spune în timp ce se învârte pe scaun.

"Oh, atunci ar fi trebuit să rămâi cu ea și să nu mai vi deloc"

Aceasta aruncă cu o hârtie în Jisung "Yah, nu e ca și cum am venit special pentru tine. Am venit aici pentru ca am fost invitată la o logodnă."

"Oh, atunci ce vrei de la mine?" 

"Vrea sa mergi cu mine la logodna" Ryujin spune lejer

"De ce nu merge Yeji?" Jisung întreabă

"Pentru că trebuie sa stau aici pentru două săptămâni și nu putem sa lăsăm pisicile singure acasă, sunt ca niște copilași pentru noi și nu avem încredere în nimeni cu ele" Ryujin spune bosumflata "Cel puțin asta spune Yeji, așa că am venit singură aici"