M-am întors din morți,
La cei vii,
Iubito să-ți povestesc,
Amintește-ți,
Dacă mai știi
Despre ce vorbesc
Cum ne-am cunoscut.
Eram amândoi,
Adam și Eva ai Edenului,
La poli diverși și-n suflet goi.
Tu erai însă în est,
Soră cu soarele,
Ascunsă după munți.
Spuse Dumnezeul nostru către mine,
confirmând teoria,
"Din est vine soarele pentru care tu în întuneric aici,
te frămânți.
Și odată cu el, peste tot imperiul celor văzute,
Există mai pură decât orice stea,
Fiica mea, soția ta" și-n final spuse,
"Ea este completul lumii vii și iubirea".
Din moment ce la tine răsare soarele
Și la mine apune,
Voi aștepta pân' la apus,
Și tu cum n-ai să știi,
Voi veni călare,
Și doar îți voi cere,
Să-mi fi tu, aleasa inimii.
Acum că asta e doar o poveste inventată,
Asta știm amândoi,
Dar ce nu știu ei,
Și o știm doar noi,
Este că acel drum către tine, soția mea,
nu a fost ușor,
Și mă tem că de-abia după ce noi vom muri,
Acești oameni vor învăța ce-i iubirea,
Citind din aceste amintiri poetice,
Dacă vreodată le vor găsi.
