Stând la masă, sorbind
Din priviri oamenii,
Si din băutură putin,
Păi doamne,
Ce frumos îi Galațiul meu,
Cum razelele soarelui se întind peste tot terentul lui
Și cum liniștea, lasă impresia de bibliotecă stradală
Atât de calm și atât de pur,
Galați,
Poetul,
Lumea,
Generația trecută,
Generația actuală
Și toată frumusețea lui,
Galați. Unde stau eu acum, o masă de terasă,
Băutură pe masă,
Și un volum de poezie, ce mă așteaptă acasă,
Până mă voi însura.
În stânga mea, de la balcon,
strada și adeseori un pieton
Ce traversează. Bucurie. Simplitate.
In dreapta, tot repertoriul meu,
Cu care am să mor,
Sau am să îl prezint,
Când pe Brașov, când pe Robert, când pe Andrei,
Și poeziile lor, ce nu vor avea sfârșit.
Galați, istorie și simplitate,
Și poezia mea fără tine
Nu are rost.
