Noroc Orb

Aniversarea...

...Cei doi Jasmine si Parker se gandeau pana cand Jasmine se trezeste si zice:
-Bai,am fost la club si am baut,fumat!
-OK!Asta deja e rau! Ce am mai facut?
Copiii nu isi aminteau nimic mai mult,erau foarte speriati de vorbele spuse de mama lor.
-Azi e aniversarea mamei si a lui tata!striga tare Jasmine
-Si ce legatura are asta cu ce incercam sa aflam noi?
-Nu are nici o legatura dar trebuie sa ne cerem scuze si sa le organizam o super cina romantica.
-Bun si cum o facem?
-La asta ma asteptam tu sa te gândești! Ore in sir au trecut gandinduse la mica surpriza.
-Hei Jas!Mai tii minte cand mama a zis de podul casei?
-Da!Si?
-Pai am putea sa organizam acolo surpriza.
Jasmine POV.
Ne gandeam ore in sir la surpriza pentru mama si tata,pana cand a venit Parker cu ideea lui uimitoare. Am plecat acasa in timpul orelor sub pretextul ca am ameteli ingrozitoare si grețuri. Parker nu stiu cum a scapat,probabil a ieșit pe usa in timp ce profu'nu se uita. Acasa am urcat repede in pod. Era o priveliște deosebita in pod,plina de praf. Am făcut curatenie,am aranjat totul pana am cazut obositi. Deodata ca prin minune am gasit un cufar urias. Era de culoare cafenie si era din lemn de stejar,iar pe el era sfrijit doua initiale:M+J=forever. Probabil cele doua initiale veneau de la numele mamei si a tatălui Maddie si Jackson. Am deschis incet cufarul,scartaind de zor. Primul lucru pe care l-am gasit a fost o carte,mai degraba un album. In ele erau toate pozele noastre:eu,mama,tata si fratele meu.
Seara
Terminasem de facut surpriza mamei si tatei. Un singur lucru mai lipsea tortul aniversar. Nu era prea inspirata surpriza dar cel putin era originala..Sosise momentul adevărului. Mamei si lui tata le-am legat câte o eșarfă la ochi. Mama printre zâmbete a bolborosit:
-Inca sunt supărată pe voi.
-Stim mama,si asta va fi un mod de a ne cere scuze. Am intrat in camera in liniște. Apoi leam dat drumul esarfelor pentru a urma momentul in care am urlat din toti rărunchii " Surpriza". Ochii mamei erau înlăcrimați. Doamne eram nerăbdători pentru a scapa de pedeapsa. Trecuseră ore întregi si romantice. Era foarte romantic as spune chiar prea romantic. In secunda doi o aud pe mama cum vorbește:
-Ati scapat de pedeapsa! La auzul acestor cuvinte iam sarit in brate si iam multumit,iar apoi am plecat. A doua zi imi era rau,aproape ca am vomitat in propriul mic dejun. Ma simteam ingrozitor de rau,asa ca am decis sa nu plec la liceu. In timp ce Parker ii framanta creirii mamei sa poata ramanea si el pentru a avea grija de mine. Halal frate mai am si eu vrea sa scape de școală...
Bun deci uite si urmatorul capitol. Imi pare super super super rău ca am postat atat de greu. Sper ca va place poimane voi posta următorul capitol. Vam pupat. Xoxoxo