Noroc Orb

Deja Vu

Mă uitam în faţa mea şi eram îngrozită. Vedeam ceva ce părea cu accidentul lui tata. Ăla în care rămăsese paralizat. Eram şocată,nu puteam vorbi şi oamenii se uitau la mine ca la un om nebun. Au chemat ambulanţa şi mi-au făcut nişte teste. Apoi m-au culcat pe un pat,şi ma-u conectat la aparate. Îmi simţeam inima zbătînduse între viaţă şi moarte. De fapt aia eram eu,diferite scene cu duzine de oameni morţi şi alţii care omoară. Printre acei oameni erau buneii mei. Erau morţi,fără viaţă. Ultimul lucru care l-am auzit a fost vocea unui doctor care a strigat "o pierdem". Întrebarea este despre cine vorbea eu mă simt bine,nu am nimic. Pe cine pierd doctorii,deodată am simţi o durere în piept şi am adormit,cel puţin aşa credeam eu. Auzeam oameni care plângeau în jurul meu şi se rugau să mă trezesc.
-Heey lumee,sunt în faţa voastră sunt vie! Dar apoi m-am uitat spre acel pat. Eram tot eu,doar că eram rece şi albă,ca şi cum aş fi fost moartă. M-am uitat la fiica mea care nu înţelegea ce se petrece,apoi sa apropiat de patul meu şi a şoptit:
-Mami,de ce nu te trezeşti? Am venit să te văd,te rog trezeşte-te.
Aş fi vrut să îi răspund dar nu puteam,eram lipsita de puteri.
-Mami,noi trebuie să plecăm,dar ţi-l las pe Tintin cu tine, să te păzeazcă. Tintin să ai grijă de mami,iar dacă se trezeşte să mă anunţi. Milly a sărutat ursuleţul de pluş,şi obrazul meu şi a plecat. M-am culcat pe pat,şi mă simţeam altcumva,parcă înviam. A doua zi am fost iarăşi vizitată,de data asta eram trează. -Jas, cum te mai simţi?întreabă un băiat cam de vârsta mea,care zici că mii dublură.
-Îmi pare rău să vă dezamăgesc,dar cine sunteţi voi şi cine este Jas?
În acel moment ochii tuturor persoanelor din jurul meu,au fost inundate de lacrimi. Sa apropiat de mine o fată micuţă,cu bucle aurii şi ochii negri pătrunzători.
-Mami,pe mine mă ţii minte?
Nu vroiam so dezamăgesc pe micuţa asta,care se pare că e fiica mea,aşa că i-am zis:
-Sigur,scumpo! Apoi ma cuprins tare,eu văzînd în capul meu nişte scene,care par a fi amintiri. M-am întors cu spatele la toţi,şi am început a plânge,ceilalţi lasîndu-mă cu gândurile mele negre.