Un simplu soldat [EDITARE]

Prima misiune, vine razboiul?

Echipa avea acum si lider. Andrei marele conducator al nostru. Ii placea sa fie seful, avea replica la orice, nu neaparat o replica serioasa, dar sigur primeai raspuns.
Cealalta grupa plecase de la pensiune, ramasesem singuri, antrenamentele sau redus, eram iar ca in vacanta, nici nu simteam ca tara e in razboi. Speram sa ramanem asa pana dupa razboi si sa ne intoarcem, fiecare cu planurile lui: Andrei se intorcea acasa si vroia sa stea beat o spatamana apoi sa plece iar, sa mearga pana nu mai poate, sa bea iar si sa se plimbe. Nu isi facuse un scop in viata, desi nu era un alcoolic, pot spune chiar ca eu beau mai mult ca el, si eu nu beau deloc. Dar astea erau planurile lui. Mihai urma sa se intoarca in satul lui si sa isi continue viata cum la lasat-o pentru a veni la razboi. Eroul, urma sa plece cat mai departe de mine, nu il interesa altceva. Pe Fabio l-am convins sa vina cu mine acasa, sa ne deschidem un restaurant, amandoi eram pasionati de gatit, dar nici unul nu stia foarte multe. Eu aveam un singur scop, sa ajung acasa la ea si sa ii marturisesc ce simt. Da stiu, era greu dar odata tot trebuia sa ii zic.
Intr-o zi, pe la ora 11:00 eram toti adunati in curte, stateam la umbra, plictisiti, fiecare in lumea lui.
-Trezirea, ce faceti aici? ne aduse Z la realitate.
-Ce crezi ca facem? Suntem in razboi, lasa-ne sa luptam. ii raspunse Andrei, cu umorul lui lipsit de sens.
-Vad, nici nu mai puteti, prea va obositi aici. Hai inauntru in bucatarie, sa luati o pauza de la razboi, sa nu va raniti aici, pe campul de lupta. Ii raspunse Z, cu acelasi umor sec. In bucatarie ne astepta X, avea ij fata un dosar si intinsa o harta mare pe masa.
-Plecam in drumetie, alegem traseul nu? Eu vreau sa mergem pe un traseu usor, sa trecem si prin vreun sat. Sa mai vedem si noi o fata, ceva...Ca m-am saturat de fetele voastre.
-Andrei, stai linistit ca nu mergem nicarieri, doar voi.
-Bine, o sa iti aduc un cadou.
-Si acum lasand gluma la o parte, uite de c v-am chemat. Maine dimineata la ora 5, plecati de aici.
-Sigur nu mergem in excursie? continua Andrei pe acelasi ton.
-Nu, dar o sa mergeti in Ungaria, la 50km in spatele frontului, trebuie sa va infiltrati intr-o baza si sa recuperati documentele care descriu ofensiva din iarna aceasta. Sursele noastre spun ca documentele se afla sigur la baza, dar sunt foarte bine protejate. Maine la ora 23:00 intrati in baza si veti urma traseul care o sa il primiti de la omul nostrude legatura, apoi furati informatia si va retrageti la fel cum o sa si intrati. Intrebari?
-Da, de ce mergem noi, o echipa mai aproape nu gaseati? Chiar nu vreau sa imi risc viata pentru niste hartie.
-Te inteleg J, dar echipa asta, desi nu are experienta luptei adevarate, a ajuns sa fie echipa cu cele mai multe puncte la antrenamente. Nu e o misiune foarte grea dar este foarte importanta, este misiunea perfecta pentru voi. Acum, hai, la culcare, maine e o zi grea. Avem nevoie de voi odihniti si gata de actiune.
-Ce? La culcare? Sefu' ai baut? Vezi ca e ceasul, e numai ora 12:00 si mie imi e foame. Eu nu am cum sa dorm atat, mai bine plec de acum in misiune decat sa dorm.
-Da, da, Fabio dar mai bine mergeti la voi in camere si va odihniti acum. Dupa masa va pregatiti armele si deseara, cat mai devreme, va culcati. Maine la 5:00 plecati si nu admitem intarzieri sau invoieli.
Ne-am dus in camere unde am dormit cateva ore. Cand a venit X sa ne trezeasca s-a mirat cand l-a vazut pe Andrei scriind ceva foarte meticulos intr-un carnetel. Era jurnalul lui secret, doar eu stiam de el, nu ii citisem continutul, dar stiam tot ce continea.Asta era partea lui sensibila, partea necunoscuta a comediantului Andrei.
-Haideti baieti, sa va pregatiti armele si sa le curatati.
Toti am ales acelasi tip de arma Mp5 cu amortizor de sunet si pistol de 9 mm. Erau arme usoare si rezistente, bune pentru acest tip de misiune, unde linistea era aliatul nostru cel mai mare.
Arma mea era speciala, facut la comanda, era optimizata pentru a fi folosita de stangaci. Restul aveau arme normale, Mp5 clasic, fara nici o imbunatatire.
Pe la ora 20:00 am terminat de curatat armele, am fost la masa si ne-am retras in camere. Doar eu si Fabio am cerut permisiunea de mai ramane o ora afara. Mie imi placea sa stau singur sa meditez, acum fiind o zi de la sfarsitul verii, era perfecta pentru asa ceva, nici prea frig, nici prea cald. Fabio in schimb se plimbase si alergase putin prin padure. Ii placea miscarea si sportul, era vizbil pe el ca e fost atlet, avea un corp bine lucrat, cam scund, dar dezvoltat.
In camera am incercat sa adorm, dar zgomotele produse de Andrei in somn, si privirea ei imratisandu-l pe erou, cand inchideam ochii nu ma lasa sa adorm, simteam ca ma imbratiseaza pe mine, ca eu stau langa ea si ca ne simtim foarte bine, dar asta era doar imaginatia mea bogata. Am reusit sa adorm, intr-un final cand s-au oprit sunetele ciudate.
Dimineata ne astepta un camion si X imbracat in echipamentul de lupta, venea cu noi sa ne supravegheze. Camionul ne-a dus pe un aeroport din apropiere unde eram asteptati de un avion cu motor cu elice, vechi de cel putin 40 de ani.
- Sper sa imi creascs aripi, nici o sansa sa zboare chestia aia.
Am plecat, era un drum lung, pana nu stiu unde aproape de front. Era interesant faptul ca Andrei nu a avut nevoie de aripi, avionul ne-a dus intregi la destinatie. Printre noi aparuse nelinistea si era putini speriati, eram gata intradevar de o misiune? Lungile antrenamente au fost bune? Chiar ne-a ajutat, sau urma sa murim, atat de usor, fara sa fi realizat ceva in viata si in razboiul asta lipsit de sens?