Un simplu soldat [EDITARE]

Dezertori, soldati, politie militara

** Capitol povestit exclusiv de X despre intamplarile petrecute in perioada cand a fost arestat de politia militara.**

Ne-au pus catusele la maini si ne-au pus pe toti trei in spate.In fata statea politistul militar iar in masina din fata erau alti 4 politisti militari. Ne-am indepartat in graba de cabana fara sa primim o explicatie, nimeni nu vorbea cu noi si nu stiam nimic.
-Unde ne duceti? De ce ne considerati dezertori, am aranjat totul ca sa ajungem aici, vrem macar o explicatie despre ce se intampla.
-Mai bine taci, nu ai nici un drept sa comentezi atat, vrei sa te dau jos din masina si sa te impusc pe loc? Declar apoi ca m-ai atacat si ai incercat sa fugi? Nu am nici o problema sa te omor, nu ma deranjeaza sa duc doar doi oameni la inchisoare, mai putina bataie de cap pentru viitor.
Dupa asta nu am mai zis nimic pana am ajuns la inchisoare. Am mers cateva ore pana fara oprire si fara sa scoatem un sunet. Acolo am fost dezbracati si stropiti cu apa rece si cu prafuri impotriva insectelor. Ne-au facut poze si ne-au luat amprentele. Fiecare statea in celula cu altcineva, fara sa avem vreun contact direct.
Stiam ca toti trei suntem descurcareti si nu aveam nevoie unulnde celalalt pentru a supravietui.
- Ce ai facut sa ajungi aici? Si tu esti dezertor? L-am intrebat pe colegul de celula, un barbat la vreo 50 de ani, inalt si puternic. Nu imi era frica de el dar stiam ca trebuie sa il tratez cu respect.
-Am omorat un locotenent in timpul unui atac, credeam ca vrea sa ma omoare asa ca l-am impuscat cu vreo 20 de gloante. Au considerat ca sunt o persoana rea. O sa ma duca in fata plutonului de executie peste 2 saptamani, inca nu sunt hotarati daca sa ma omoare sau sa ma trimita inapoi.
-Sunt sigur ca a facut el ceva sa il omori, aveai motivul tau.
-Era cel mai dispretuit om din toata unitatea, chiar si un alt locotenent a incercat odata sa il omoare dar nu a reusit planul si a fost executat pe loc pentru inalta tradare, nu a apucat sa spuna nici un cuvant.
-Si cum de tu ai scapat? De ce nu ai fost asasinat pe loc?
-Nu stiu, nu inteleg.
-Poate te iarta de tot, se bucura ca i-ai scapat de omul acela. Cu putin noroc.
-Daca scap de executie, sigur o sa scap de razboi, teafar si nevatamat.
Am stat in celula cateva ore vorbind cu colegul meu, pe care nu am aflat cum il cheama, pentru ca nu ma interesa acest detaliu neimportant, vroiam sa mi-l aduc aminte doar pentru omul bun cu care am vorbit, nu era nevoie sa stiu crima pe care a facut-o.

In prima seara nu s-a intamplat nimic, eu nu am facut nimic, am aflat ca Alex si Marius au fost interogati pentru dezertare. Cu mine inca nu au avut treaba, dar stiam ca o sa urmez. Nu aveau motiv sa ma tina aici, doar pentru ca am cerut explicatii unui politist militar, nu imi era frica de executie sau de vreo pedeapsa majora. In cel mai rau caz faceam puscarie cateva luni, pentru neascultare in fata unui grad mai mare ca al meu. Imi faceam griji pentru Alex si Marius, erau acuzati de inalta tradare, pedeapsa putea fi chiar si plutonul de executie. Am incercat sa vorbesc cu ei, dimineata, dar nu am reusit sa dau de ei nicaieri. Nimeni nu ma asculta si nu puteam sa aflu nimic, trebuia sa gasesc informatii si sa scap de aici. Eram sigur ca Z si baietii ne cauta si o sa scapam de aici.

-Vreau sa primesc cateva informatii, stiu ca am dreptul de a afla de ce sunt aici si cat timp o sa mai pierd vremea pe aici.

-Mai bine stai cuminte acolo in celula ta si nu mai scoate nici un sunet, o sa iti vina si tie randul. In curand, ai rabdare.

-Cand? Incep sa imi pierd rabdarea, au nevoie de mine in razboi, trebuie sa ma intorc la lupta.

-Fara tine pierdem razboiul? Asta doar tu o crezi, cu siguranta o sa castigam razboiul si fara tine, nu te mai considera atat de important, esti inutil in acest razboi. Termina cu aberatile ca incep sa imi pierd rabdarea. Am inceput sa ma enervez si asta nu e bine, mai bine plec de aici inainte sa fie nvoie sa completez un formular pentru un detinut mort in celula.

Politistul a plecat in viteza, nu am mai putut sa ii spun nimic, nu eram speriat de el, stiam ca doar vorbeste prostii, nu putea sa imi faca nimic. Z ma cauta si nu se va opri pana nu ma voi intoarce la cabana viu si nevatamat.

Doua zile am stat inchis in celula si am mancat doar o mancare ciudata de cartofi fierti cu putina sare. Zilele au trecut destul de incet, nu am avut nici o legatura cu lumea exterioara sau cu ceilalti detinuti, colegul de camera a fost si el mutat intr-o alta celula mai mica si mai murdara decat orice alta camera din toata inchisoareal. Cred ca incercau sa il distruga psihic sau orice incercau sa-i faca era inutil deoarece nu reuseau nimic. Era un om greu de manipulat in orice fel, era inteligent si nu se lasa influentant de nimic.

Ma pregateam de a vorbi cu politia militara in dimineata celei de-al treilea zile de inchisoare, nici mancarea de cartofi fierti care incepea sa imi placa nu am primit-o. Doar au venit dimineata si m-au dus cu ei intr-un birou, fara geamuri, slab luminat pazit de doi gardieni. Inauntru era un gardian si poltistul care m-a arestat, astepta fumand o tigara la o masa mare de lemn aflata la mijlocul incaperii. Gardianul care m-a adus din celula, m-a impins in camera aratand cu arma spre celalalt scaun din camera.

-Stai acolo si sa nu te aud ca spui o vorba neintrebat ca iti tai limba. Ai inteles sau trebuie sa iti arat ce o sa iti fac.

-Am inteles...