Un simplu soldat [EDITARE]

Prima intalnire cu razboiul

Pe aerodromul unde am aterizat ne astepta un camion negru, fara insemnele militare. Am fost dusi la o baza militara unde a trebuit sa pierdem vremea o zi intreaga, misiunea se amanase pentru noaptea urmatoare la ora 2:00. Cel mai castigat a fost Andrei, care, a facut o suma frumoasa de bani de la soldatii din cazarma. Eu stateam de vorba cu Fabio si cu X despre misiune. Mihai si eroul stateau cu niste soldati, veniti doar de cateva zile la baza militara.
Tarziu in noapte am auzit pentru prima oara ororile razboiului, artileria facea ravagii in pozitile inamice, ne pregateau terenul de a trece "strada" pana la vecini sa le furam hartia.
La ora 12:00 am plecat cu acelasi camion cu care am venit. Doar cand am ajuns la destinatie am aflat ce trebuia sa facem. Urma sa ne parasutam in baza inamica. Noi, care nu stiam cum sa deschidem o parasuta trebuia sa aterizam noaptea pe teritoriu inamic. Era cu totul diferit fata de antrenamente, unde doar sarean din camionul in miscare. Era revoltator, chiar am vrut sa ne retragem din misiune dar X ne-a oprit.
-Ce sunteti voi? Va e frica de o saritura din avion in intuneric? Va e frica sa cadeti in necunoscut cu doar o panza legata de voi?
-Da sefu' suntem niste fricosi, mai bine stau acasa decat sa fac prostia asta.
-Hai gata cu plansul, urcati in avion si sa mergem.
Pana la urma a urcat in avion si ne-am luat fiecare cate o parasuta. Am primit o instructie rapida si pana sa ne dam seama ce se intampla saream din avion si dispaream in intinericul de sub noi. Dupa o cadere de cateva secunde avionul nu se mai vedea, am deshchis parasuta si am continuat coborarea. In aer ma simteam diferit, era o experienta unica in viata, stiam ca a doua oara nu o sa mai fie la fel. Incercam sa stau cat mai mult in aer, speram sa zbor cat mai mult, sa nu mai ajung jos. Dupa cum am estimat eu am stat in aer cateva minute. Impactul destul de dureros cu pamantul m-a facut sa ma trezesc la realitate. Inca eram in razboi, nu puteam zbura, si in tot intunericul ala trebuia sa ma intalnesc ceilalti. Am cazut destul de violent, mi-am pierdut arma candam cazut dar dupa 2 minute am gasit-o si am pornit la drum. Mergeam foarte atent prin noapte, cu arma pregatita, speram doar ca ma voi intalni cu cineva cunoscut. Si ideea de a da peste erou incepea sa sune bine, tot era mai bine decat singur. Dupa ce m-am invartit in cerc cateva zeci de minute am consultat busola si am luat-o spre nord, direct spre baza inamica. Daca urma sa ma intalnesc cu cineva cea mai mare sansa o aveam langa baza. Am mers prin acelasi intuneric pana am vazut luminile de la baza inamica. Langa gard stateau Fabio, Andrei si Marius. M-am dus la ei fericit ca intr-un final i-am gasit.
-Ai venit singur? Unde e eroul, credeam ca e cu tine.
-Sunt singur, nu stiam unde sunteti. Dar bine ca ne-am intalnit noi, cum a fost aterizarea?
-A fost bine, am aterizat aproape toti trei am aterizat foarte aproape unul langa altul. Dar tu? Cum te-ai simtit?
-Foarte bine, mai vreau sa sar din avion. Dar poate altadata, acum trebuie sa furam documentele alea? Ce planuri aveti?
-Pai respectam planul initial, eu si J intram, Andrei ne urmareste si asteapta la intrare si tu, Marius astepti aici, poate apare si eroul. Acum hai miscativa, J taie gardul, Andrei scapa-ne de cei doi soldati care vin incoace.
X il desemnase pe Fabio sa faca planul acestei misiuni, desi Andrei era liderul echipei, Fabio a avut un plan de atac mai bun.
Eu intram primul, urmat de el si de Andrei, Mihai si Eroul urmau sa ne acopere spatele si sa ne astepte la intrare. Desi eram cu un om in minus, tot puteam trece usor prin misiune, cel putin teoretic si pe hartie.
Am taiat rapid o gaura in gard si am intrat. Am alergat pe langa gard si am ajuns la cladirea principala a bazei. Acolo ne asteptau planurile pe care Andrei trebuia sa le fure de pe biroul unui general. Am intrat pe rand pe un geam intunecat si nepazit din spatele cladirii. Am mers unul dupa altul pe un culoar lung si slab luminat. Andrei era primul, eu al doilea iar Fabio venea mergand cu spatele aproape de mine. La jumatatea drumului am auzit o usa cum se deschide si am vazut iesind un general si doi soldati. In acelasi timp am tras, eu si Andrei, iar inamicii au cazut fara sa scoata un sunet. Am alergat pana la ei si i-am tras inapoi in birou. Soldatii erau de o varsta cu noi, am fi putut sa ne intalnim in alte momente, aveau toata viata in fata, dar aveam de ales, fie ei, fie noi. Generalul era un om in jur de 60 de ani, era militar vechi si experimentat. Am luat planurile dupa ce am ascuns cumva trupurile celor trei si am plecat sa ne intalnim cu Mihai. Pe drum ne-am intalnit cu 3 soldati care patrulau prin cladire. Erau nepregatiti, armele aruncate lejer pe umar. Nu le venea sa creada ca erau soldati romani la ei in baza militara. Din cateva gloante au fost jos, fiecare mort in propria baie de sange. Imaginea era deranjanta, o imagine pe care nu o sa o uitam niciodata, primele victime ale razboiului nostru.
Ajunsi in curte am auzit pasi grabindu-se spre cladire, ceva sau cineva declansase alarma? Fuseseram descoperiti? Ne-am grabit sa ajungem la Mihai, iar in drumul nostru am fost vazuti de gardienii dintr-un turn de paza, card, la randul lor erau prea mirati sa ne vada si nu au reactionat. La intrarea facuta in gard ne astepta Mihai impreuna cu Erou, ranit grav la un picior. Am plecat la fel de repede cu am venit. Mergeam spre sud, la punctul de extractie unde un elicopter trebuia sa ne aduca inapoi in tara.

*********
Am aproape 150 de "views" si 0 cometarii. Se poate sa imi lasati si mie o parere pro/contra despre ce e scris pana acum? Eu o sa continui sa scriu, dar as vrea sa stiu, ii place cuiva ce scriu?
*********