Sudoare, dezinteres si zile negre

157 16 0
                                    

Eram la cabana de doar o noapte si deja simteam ca sunt acasa, sau mai bine zis, asta imi va fi casa pentru urmatorii 5 ani, nu simteam deloc razboiul, nici macar nu credeam ca ne v-om antrena. In total eram 20 de soldatei si 3 civili, proprietarii sau angajati ai cabanei, dar nici urma de ofiteri sau orice obiect militar, probabil ca am ajuns in alta parte.
Ziua urmatoare pe la orele 4:00-5:00 ne-am trezit cu 2 camioane cu insemne militare la poarta, venisera echipamentul si instructorii. Nu intelegeam de ce nu am fost treziti atunci, sau de ce am fost lasati sa dormim pana la ora 11:00, nu imi pasa dealtfel, eram ca acasa. Cand ne-am trezit am servit masa impreuna cei 2 instructori pe care nu ii cunosteam si in care nu aveam incredere.
- Eu sunt X, locotenent in trupele speciale, expert in armament, explozibil si mecanica tutoror vehiculelor de lupta din dotarea armatei. Iar domnul este ofiterul Z, specialist in supravietuire in orice situatie, lupta corp la corp si comunicatii, in perioada urmatoare va v-om antrena. Intrebari? Nu? Bine, pofta buna, si sa nu uitati la ora 16 sa fiti in curte incepem antrenamentul!
Stai, aveam intrebari, nu ne-a lasat sa le punem... Adica eram antrenati de comandanti al trupelor speciale? Aveau nume de cod? Specialisti, nu mai aveam instructori de cazarma?Ce cautam in mijlocul pustietatii, antrenati de X si Z? Intrebari erau multe, raspunsuri induficiente si foarte vagi.
Ne-am terminat mancarea si ne-am intors in camere, eu si Andrei jucam poker pe tigari, nici unul nu era fumator, dar tigarile erau pretioase in razboi, asa ca venisem pregatiti. La ora 16:00 am coborat ij curte unde ne asteptau X si Z, noi eram primi care am coborat asa ca ne-am apropiat de ei sa mai aflam cate ceva.
-Sa traiti! i-am salutat fara sa ne dam interesul. De ce suntem antrenati de voi? Adica trupele speciale, pentru niste soldatei care nu au mai atins vreo arma ? Nu e cam dubios?
-Sa sti ca aveti dreptate, e putin dubios, dar o sa va primiti toate expljcatile cand vor veni toti. Acum stati aici si aliniatii pe ceilalti langa voi pe 2 randuri.
Cum ne asteptam, raspuns la fel de incomplet ca prima data, de ce tocmai eu am ajuns in trupele speciale? Nici macar la jocurile video nu eram un bun tragator, de ce as fi mai bun aici? Dupa vreo 10 minute a ajuns si eroul necunoscut carr bineinteles era ultimul. El sigur nu avea ce sa caute in trupele speciale.
- Bine, acum ca sunteti toti o sa va lamuresc de ce suntem aici si de ce tocmai voi faceti parte din acest proiect. Cum spuneam, Armata finanteaza un proiect secret de dezvoltare a unor grupe speciale de soldati capabili sa poarte razboiul departe de front, adanc in teritoriul inamic. Acum sunteti 20, pana la final 10 dintre voi o sa ne roage sa ii trimitem la infanterie sau la blindate, unde va asigur ca nu veti rezista mai mult de 3-4 zile.
Asta a fost interventia lui Z, care a ijcercat sa ne intimideze, vorbind pe un ton foarte aspru. A reusit sa ii sperie pe unii, printre care ma aflam si eu, dar am zis ca nu pot sa ii parasesc pe Andrei si pe eroul necunoscut, fara sa il fac sa regrete ziua cand s-a intalnit prima oara cu ea.
-Inainte sa va impartim pe doua grupe si sa va dam orarul, va intrebam acum, vrea cineva sa plece maine la prima ora, direct la infanterie? Va asiguram ca iadul o sa fie frumos in comparatie cu ce o sa se intample aici. Deci, se ofera cineva?
Atunci, eroul necunoscut a incercat sa ridice mana, dar norocul era departea mea. Eu si Andrei ne-am pozitionat in stanga si dreapta lui, iar cand a vrut sa ridice mana, o lovitura bine plasata in zona coastelor l-a facut sa stea cuminte suspinand usor de durere. Au fost altii care ai renuntat, doi baieti de vreo 18 ani au plecat impreuna cu un barbat la vreo 40 de ani, care parea mai mult decat pregatit sa faca fata iadului ce ne astepta.
-Bine, asta e to, doar cele 3 domnisoare pleaca, mai ramaneti 5 minute sa va dam orarul. Aveti grija, ca maine la prima ora, adica la 6:00 o sa ajunga si ceilalti instructori care o sa va invete diferite tactici de lupta, supravietuire, acomodare si comunicare pe teritoriul inamic. Sa fiti prefatiti de mers la drum, altfel, veti merge direct spre drumul spre front.
Stiam ce ne asteapta, zile intregi de antrenament, pe care, deja ls priveam cu dezinteres, dar stiam ca mai bine suport niste zile negre decat sa ajung pe front. Trebuia sa ramanem impreuna, si sa trecem prin iad, eu, Andrei si eroul necunoscut, care agea sa regrete inclusiv momentul cand si-a gasit interesul pentru ea. Andrei era de alta parere, sa il lasam in pace, sa facem o avere frumoasa de pe fraierii astia, si sa ne intoarcem in orasul nostdu repede, ca razboiul nu v-a tine mult, si asa eu voi putea fi cu ea si de eroul necunoscuse v-a ocupa el, trimitandu-l pe undeva prin Ungaria ca prizonier de razboi.

Un simplu soldat [EDITARE]Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum