Un simplu soldat [EDITARE]

Amintiri, plecari, schimbari

La cabana, nimic nu s-a schimbat, eram doar mai stresati dar nimeni nu punea intrebari despre X, Alex si Marius. Z ne-a rugat sa ne pastram calmul si sa nu ne facem griji, ii va gasi si ii va aduce "acasa". Da, locul asta uitat de lume il consideram, casa noastra....
Acele 4-5 zile in care au lipsit, au trecut destul de greu, nu am facut mare lucru.. Ceilalti au avut un exercitiu militar prin padure sa testeze niste uniforme noi de zapada. Eroul s-a dat bolna si a incercat sa fuga, sa se intoarca acasa, se saturase de noi si de armata, pe scurt, s-a saturat de tot, fara armata era mort, considerat dezertor si dus in fata plutonului de executie. Intr-o dimineata Eroul s-a dus in biroul lui Z si au discutat despre o dezertare. Urma sa fuga noaptea in padure fara ca noi sa stim, sa il acoperim cateva zile apoi sa il declaram la politie militara ca a plecat. Sa aiba timp sa plece cat mai departe de noi, sa se ascunda inainte sa inceapa sa il caute.

Z a refuzat oferta Eroului de a primi tot ce avut acesta, Z nu avea nevoie de lucrurile Eroului, nici de el nu pot spune ca aveam nevoie dar, era impotriva regulamentului sa il ajutam sa plece, dezertarea, de multe ori se platea cu o vizita in fata plutonului de exectuie, care ne infiora si numai cand ne gandeam la asta.

-Te rog lasa-ma sa plec, simt ca innebunesc daca mai stau mult aici, nu mai pot. Razboiul m-a distrus psihic si nici macar nu am fost in linia intai. Ajuta-ma sa scap de toate astea, nu iti cer mult, doar 2 zile, apoi raporteaza-ma, nu ma vei mai revedea vreodata, o sa ma uiti, toti o sa ma uitati, doar 2 zile, nu o sa va mai caut, nu o sa patiti nimic, ma vei raporta ca dezertor si apoi o sa fiu pe cont propriu, o sa ma descurc eu cumva... Te rog ajuta-ma... O ultima dorinta, sunt un simplu soldat, am incercat sa raman tare in acest razboi, dar nu mai pot trai asa, iar daca nu ma ajuti sa fug impusca-ma! Acum! Scapa-ma de acest cosmar care il traiesc de atata timp. Impusca-ma sa terminam odata.

-Nu te impusc, nu ti-ai castigat dreptul de a muri, nu toti avem norocul ala, cat despre ideile tale de a pleca n-ai decat. Dar sa nu te astepti ca nu te voi raporta imediat. Nu incalc eu regulamentul doar pentru ca tu esti o fetita si nu mai ai curajul de ati apara tara si de a ne ajuta. Poti sa pleci, du-te alearga, nu te mai uita in spate. Ai grija nu vei ajunge prea departe prin zapada asta, prin padure si rapoartele meteo au anuntat furtuna de zapada.

-Doar 24 de ore, atat am nevoie, nu ma raporta 24 ore, nimic mai mult. Daca vei fi intrebat, spui ca a fost o misiune de 24 ore prin padure si eu nu m-am intors.

-Bine, din acest moment ai 24 ore sa pleci, sau vei ramane cu noi pana la finalul razboiului. S-a inteles?

-Da! Multumesc foarte mult, nu o sa mai auziti de mine.

In acel moment Eroul a iesit pe usa cabanei cu echipamentul militar in spate, simuland plecarea in misiune. Ne-a salutat pe toti pe rand, ne-a urat bafta si a fugit. Stateam in fata cabanei uitandu-ne cum ninge. Nici ceaiul fierbinte nu ne mai putea incalzi, ne gandeam doar la X, Marius si Alex, nu puteam lua legatura cu ei, nimeni nu vorbea si nimeni nu stia nimic, ne gandeam mai mult la lucrurile rele ce li se putea intampla, ne gandeam la plutonul de executie, la batalioane disciplinare, trimise tot timpul in linia intai, sa intre primi in lupta, sa curete mine sau garduri de sarma, toate astea sub foc inamic din toate directile, sau puteau ajunge si la fabrici de munitie si armament, sa lucreze in ture de 16-20 ore pe zi, cu pauze putine si scurte. In unele fabrici ajungeau doar detinutii politici sau prizonierii de razboi, erau tratati mai rau ca animalele de la circ, dar de multe ori erau trimisi si dezertori, care, daca rezistau 6-10 luni in fabrica, erau trimisi inapoi pe front. Astea erau doar povesti ce mai auzeam si noi de la soldatii care ne aprovizionau, dar noi le credeam, eram siguri ca asa se intampla cu dezertorii, mai ales in aceste momente cand 3 dintre noi sunt acuzati de asa ceva.

Pe la ora 5 seara, era deja intuneric. Stateam cu Andrei in sala armelor si ne curatam echipamentul, eu ma refacusem destul de bine si trebuia sa ma intorc la antrenament.

-Ce crezi ca s-a intamplat cu X? Oare mai traieste?

-Ar face bine sa mai traiasca, trebuie sa imi plateasca o datorie mare, a pierdut la poker multi bani atunci si sa nu se gandeasca ca am uitat. Il omor cu mana mea daca nu imi recuperez banii.

-Bine Andrei.. Tot la bani iti sta gandul, e o treaba destul de serioasa, nu am chef de glume in seara asta. Eu eram cat se poate de serios, sper sa fie bine si sa se intoarca in grupa, nu ai observat ca toti sunt afectati de absenta lui? Mai ales Z, nu stiu cat mai rezista.

-Stai calm, Z e baiat mare, se va descurca. Cat despre X nu stiu ce sa zic, are el cunostintele lui, nu m-am gandit niciodata ca nu e bine. Sunt destul de sigur ca in acest moment e undeva in concediu impreuna cu Alex si Marius, apoi se vor intoarce la cabana, nu au ce face pe timp de razboi, aici macar e liniste si pace, cateva antrenamente si gata ziua, trece razboiul mai repede.

-Si daca tu zici ca sunt bine, de ce nu au incercat sa ne contacteze?

- Asta e alta poveste, poate si-au gasit si ei niste fete, ceva de calitate si au uitat de noi, tu nu ai face la fel? Sa ai in jurul tau numai fete bune, ceva ce nu vezi in fiecare zi, cel putin aici in padure am vazut numai ursi, vulpi si iepuri, inca nu am prins prada cea mare, dar si cand o prind, sa fi sigur ca o sa o impart cu tine.

-Da, sunt sigur de asta, sigur o sa imparti, tu, Andrei, cel care nu imparte absolut nimic, niciodata.

- Cine? Eu? Glumesti nu? Ai uitat cand am impartit cu tine jucariile la gradinita? De atunci cate alte lucruri am impartit noi?

-Si atunci la gradinita, te-a obligat educatoarea sa imparti si cu alti. Si de atunci nu cred ca am mai impartit ceva cu acordul tau, sau daca imparteam ceva te asigurai ca iti returnez chiar mai mult decat mi-ai dat. Dar asta este, mai facut curios daca vei imaparti ceva vreodata, poate la batranete daca scapam de razboi...

-O sa scapam, doar esti cu mine, ai uitat? Nici moartea nu se mai apropie de mine. Am castigat odata la carti si de atunci si ea ma ocoleste. Daca vrei iti pun o vorba buna sa te scap si pe tine pana dupa razboi.

Ziua s-a incheiat in liniste, nu a mai fost nici un incident, nu a mai plecat nimeni. Doar Z a avut putina treaba cu raportul despre plecarea Eroului, fricosul, care nu a mai putut fi barbat. Ne asteptam ca ziua urmatoare sa avem musafiri de la PM, veneau sa constate ca am pierdut un om. Noi nu pateam nimic, doar Z avea de dat niste declaratii dar atat, scapam ieftin de data asta.

Cat despre X, Alex si Marius nu am mai primit nici o veste, nimeni nu a auzit nimic de ei. Erau complet disparuti din peisaj, pentru ei razboiul se terminase? Erau oare atat de norocosi si au scapat?