Un simplu soldat [EDITARE]

Incercarea de a-l salva pe J

**Povestirea lui Andrei, eu nu apar deloc**

-Hai sa mergem! A fost dorinta lui J, trebuie sa mergem, ne vom intoarce dupa el.
-Cand? Nu are prea mult timp, nu il putem abandona.
Cu greu ne-am urcat in elicopter sa plecam, nu intelegeam de ce a vrut J sa il lasam. Era un membru important al echipei, de ce s-a sacrificat pentru noi? Nu trebuia sa plecam si sa il lasam. Tot drumul in elicopter am fost suparati si ne gandeam cum o sa ne intoarcem dupa el. La baza ne asteptau X, Z si inca vreo doi generali gata sa auda ca misiunea a fost un succes si ca totul e perfect, tancurile distruse si toata lumea sa fie fericita. Dar nu era asa, nu era deloc un succes, era un esec total, cum am putut sa il lasam pe J, stiam eu ca nu trebuie sa mergem in misiunea asta. Mai bine ramaneam eu, nu el.
-Cum a fost, totul bine, nu?
-Nu e bine, nu e bine deloc, nu vedeti ca nu mai suntem 5, il vedeti pe J? Nu il vedeti, normal ca nu il vedeti! A ramas acolo l-au prins, dar poate nu e mort, trebuie sa ne intoarcem dupa el. Hai ce mai stam? Sa mergem.
-Stai Andrei ca nu e asa usor, poate J e mort, de unde stii ca mai traieste?
-Va rog frumos sa faceti liniste ca nu il cunoasteti, cat sunteti voi de generali, nu stiti chiar totul, defapt nu stiti nimic.
-Fabio, nu poti vorbi asa, nu uita ca au grad mai mare ca voi.
-X, nu te mai baga si tu sa le iei apararea, stii bine ca J nu moare asa usor, trebuie sa descoperim cum sa il aducem inapoi.Trebuie sa ne ajutati.
Eram revoltat, cum era posibil sa il abandonam asa, sa nu ne intoarcem dupa el? Nici nu apucase sa isi declare sentimentele pentru ea, sa faca doi copii le care sa ii rasfat eu. Nu, asa ceva nu se putea. Trebuia sa ma intorc, mai bine ramanea eroul, dupa el nu ne parea rau.
-Stiu eu cum putem afla daca mai traieste si unde e. Sa speram ca inca mai e incaltat. Urmati-ma.
Am mers in pas alergator dupa Z. Am intrat intr-o camera mare, cu multe computere si multe ecrane mari pe pereti.
-Porneste transmitatorul 27ZZX.
Despre ce transmitator era vorba? In ce camera ne aflam, ce se intampla si ce conectiuni ciudate avea si Z. Nu mai intelegeam nimic, puteam sa il salvam pe J sau doar se juca cu noi?
-Transmitator pornit, in 30 de secunde o sa avem transmisiune live. Va aparea pe ecranul mare, harta si locatia lui 27ZZX.
Acum asteptam, 30 de secunde, parea foarte putin, dar pentru noi parca a durat cateva ore, ce greu e sa astepti cateva secunde daca stii ca prietenul tau e in pericol de moarte. Nici o gluma nu mai poti face sa te relaxezi. Nu mai esti tu, parca mori odata cu el.
-Avem imagini, tinta nu se misca, se afla aici, pare a fi o baza militara. Stai sa caut imaginile din satelit.
-Daca e la o baza militara inca avem sanse, poate o ostatic acum, il tortureaza pentru informatii, daca ne grabim, il putem gasi in viata. O sa va pregatesc elicopterul, plecati cat mai repede.
-Am inteles, pana atunci ne pregtim echipamentul si plecam.
S-a zis cu vacanta noastra, tot ce conta acum era sa il gasim pe J. Inca nu am inteles cum ne-a putut convinge sa plecam, eu si Fabio sigur am fi ramas cu el. De ce l-am ascultat, spunra ca totul o sa fie bine, ca vine dupa noi. De ce l-am ascultat,nu trebuia sa o fac, trebuua sa ii raman aproape, trebuia sa raman langa el sau mai bine sa fi ramas eu, nu el. Era si ranit la mana, trebuia sa se intoarca, sa il vada un medic, nu sa se sacrifice pentru echipa. E numai vina mea daca pateste ceva, era normal ca el sa traiasca, sa ajunga intr-un final cu ea, eu nu mai aveam de ce sa traiesc. Pentru bani? Eram prea creativ, siin iad puteam sa ii fac, J in schimb nu putea sa fie cu ea. Ea era un inger, ajungea singur in rai, dar J venea cu mine in iad sa ne distram ca in copilarie, doar sa ne strecuram in rai sa o vada. In restul timpului sa stam impreuna la o bere rece.
Stateam cu Fabio afara in frig asteptand sa vina Z sa ne spuna cand o sa decolam. Mihai si Eroul asteptau in cantina, la caldura cu un ceai fierbinte in mana.
-Eu nu ii mai suport, cum potbsa stea atat de relaxati la caldura? Ce colegi mai sunt si astia? Sper sa vina Z mai repede, ca altfel ma duc si ii strang de gat pe amandoi, si sa nu incerci sa ma opresti.
-Glumesti? Vin cu placere sa te ajut. Sunt prea indiferenti, nici nu vor sa se intoarca dupa J. Mai bine il luam pe J si ii lasam pe ei. Oricum nu ii intereseaza de ceilalti, nou de ce sa ne pese.
-Stiu cum sa scapam de ei, urmeaza-ma.
Am mers in graba la X sa il rugam sa vina el, Z si inca unul, doi soldati din baza, pe motivul ca ceilalti membrii ai echipei nu sunt apti de lupta.
-Eu o sa vin, am pregatit echipamentul. In legatura cu alti soldati nu stiu ce sa zic, nu cunosc pe nimeni de pe aici, dar daca gasiti voi pe cineva care vrea sa vina, nu am nimic impotriva. Si Z are echipamentul pregatit, acum nu stiu pe unde umbla, stiu doar ca incearca sa faca rost de elicopter.
Am plecat la fel de repede cum am venit, trebuia sa gasim cativa baieti dornici sa plece in cautarea lui J. La cantina am vazut doi baieti la o masa mai retrasa care semanau foarte mult cu mine si cu Jacob, am stiut ca ei trebuie sa vina, pareau oamenii perfecti pentru aceasta misiune. Ne-am apropiat incet de ei si i-am intrebat daca vor sa ne ajute, le-am explicat toata povestea si au acceptat sa ne ajute zicand ca nici un camarad nu trebuie sa ramana in spate, mai ales daca acesta este si prieten atat de bun. Dupa ce am stat de vorba despre misiunei despre J am aflat ca ii cheama Marius si Alexandru si sunt din acelasi judet ca si noi.
-Baieti, avem o problema grava. ne intrerupse Z. Toate elcopterele si avioanele au fost mobilizate pentru defensiva, nu am reusit sa fac rost de nimic.
-Stiu eu de unde sa luam un elicopter, dati-mi doar 10 minute, Alex, Andrei veniti cu mine.
Am mers in biroul generalului major unde Marius s-a certat foarte tare cu el. Uitasera si de grade si de diferenta de varsta. Dupa cateva minute de cearta generalul a cedat si a chemat un elicopter.
Totul era pregatif, urma sa plecam sa il aducem pe J inapoi acasa, viu si nevatamat.