Un simplu soldat [EDITARE]

Drumul fara intoarcere

Mai erau cateva ore pana sa apara camionul sa plecam. Nu mai puteam da inapoi, nu mai puteam sa ne retragem si sa scapam de o moarte aproape sigura. Am pierdut vremea in bucatarie consultand hartile si planurile pesterii. Ne certasem pentru un nimic, Fabio nu a vrut sa bea cu noi cafea inainte de plecare, iar Mihai a vrut sa il impuste pentru asta. Andrei a reactionat si era pregatit sa il atace, dar Eroul a vrut sa sara pe mine ca i-am luat apararea lui Fabio. Am avut noroc ca au intervenit X si Z ca altfel trebuiau sa caute alta echipa care sa plece.
-Ce aveti? Sunteti nebuni, ati inebunit de tot.
-Ne pare rau, nu stiu ce ne-a apucat. Cred ca misiunea asta e mult mai stresanta decat credeati.
Avea dreptate, misiunea era una foarte grea, pana nu a venit masina dupa noi nu realizam in ce prostie intram. In masina ne gandeam la ce o sa fie, doar acum credeam ca nu o sa ne mai intoarcem. Tot drumul am fost linistiti, nu am scos un cuvant. Toti eram foarte apasati de ganduri. Cine se mai gandea ca o sa se intoarca. Desi toti stiam ce avem de facut, am repetat intrarea si plasarea explozibilului. Stiam cum sa iesim din pestera fara sa fim detectati. Planul misiunii era usor, cel putin teoretic. Cat de greu putea fii. Daca urmaream planul totul trebuia sa mearga bine. Intram in baza, distrugeam tancurile ieseam. Eram parasutati noaptea la un kilometru de baza inamica, iar la intoarcere urma sa parcurgem un traseu de 3 kilometri de unde sa fim preluati de un elcopter. Totul suna atat de usor. De ce ne era atat de frica de moarte. Prea multe intrebari si prea putin timp sa raspundem la ele.
Am ajuns la aerodrom in timp record, doar 2 ore am facut pe drum. De acolo am luat un avion si am continuat drumul, urmatoarea oprire Pestera Tancurilor. Toti eram afectati so aveam ganduri negre, cel mai grav cred ca era Andrei, nu a facut nici o gluma despre erou sau despre mine. Drumul a fosf foarte linist, nu am avut probleme nici cand am trecut peste zona de conflict.
Am trecut peste pestera si nu se vedea aproape nimic doar 2 lumini la intrare. La ora 12:00 am sarit din avion. Eu am fost primul. Dupa mine a venit Fabio, eroul, Mihai si Andrei. Am sarit aproape in aceelasi timp, eram foarte apropiati, chiar prea apropiati ne temeam ca o sa ne lovim parasutele si o sa ratam aterizarea. Datorita antrenamentului excesiv de care am avut parte ne-a ajutat sa ne rezolvam miscarile si sa avem fiecare o aterizare perfecta. Ajuns cu picioarele pe pamand am uitat complet toate gandurile rele, aveam mintea la fel de agila ca la antrenament, nu mai stiam sa fac nimic altceva, nici numele nu il mai stiam.
-Fabio?
-Prezent
-Eroule? Mihai?
-Prezenti.
-J?
Eram in lumea mea, ma gandeam doar la misiune, doar la explozibil si cum o sa intram in baza. Nu l-am auzit pe Andrei cand striga la mine.
-J! Raspunde! J ai murit deja ? Puteai si tu sa mai astepti. De ce te-ai grabit sa mori primul? Nu ti-am spus ca eu o sa mor primul?
-Gata ca te aud, nu esti important de asta nu ti-am raspuns. Ce tot vrei?
-Nu uita cine e seful aici, vrei sa te duci singur sa te lupti cu tancurile? Eu te astept linistit aici Fabio du-te adu-mi o bere, vad ca J are chef de razboi sa mearga el.
-Hai miscate si iti dau berea cand ne intoarcem ai uitat ca mergem in vacanta?
Am pornit unul in spatele la celalalt intr-o formatie foarte proasta, cu armele aruncate pe umar. Daca urma sa ne intalnim cu vreun inamic urma sa murim sigur, desi nici un inamic nu se va astepta sa ne intalnim cu el. Ajuns aproape de gardul bazei am recapitulat planul si am pregatit explozibilul. Fabio a taiat o gaura in gard si am intrat, am alergat impreuna pana aproape de intrare, urma sa omoram paznici. Andrei si Mihai eu fost cei care au tras, paznicii au cazut in aceelasi timp, iar eu si Eroul am alergat la ei, i-am luat si i-am ascuns. Ca sa intram a trebuit sa mergem incet lipiti de peretele tunelului. Era o pestera modificata, avea peretii fortificatj cu beton si plasa de metal, era imposibil sa fie afectata de vreun bombardier.
Am continuat drumul prin intuneric, culoarul fiind luminat doar de cateva becuri, la distanta unul de celalalt. Pe la jumatatea drumului am avut surpriza neplacuta sa ne intalnim cu doi unguri, paznici pe culoar. Nu se asteptau sa ne vada si cu cateva gloante au cazut, fara sa scoata un sunet. Ne-am continuat drumul spre tancuri in liniste, nu am mai vazut pe nimeni, locul parea abandonat. Cand am ajuns la tancuri am scos explozibilul si am inceput sa il lipim in spatele tancurilor, pe motor. Totul mergea usor, nu am fost deranjati de inamici. Am activat cronometrul fiecarei bombe si am plecat. Nimic nu ne mai putea opri acum, trebuia doar sa scapam si misiunea era un succes. Am alergat tot drumul pana la iesire, eram siguri ca nu a fost activata nici o alarma, ca nu e nimeni pe culoar.
Ajunsi afara eram foarte fericiti ca totul a fost un succes, daca nu o sa descopere explozibilul in urmatoarele 10 minute, tancurile vor fi distruse. Ne-am departat de baza si am asteptat sa vedem artificile. Trebuia sa le vedem, altfelam venit degeaba. Dupa ce au explodat tancurile, au pornit alarmele si am auzit soldati strigand unul la altul si caini e urmarire.
Am plecat in graba, fara sa privim in spate. Trebuia sa ajungem la punctul de extractie fara sa fim urmariti de o armata nebuna. Pe drum am avut probleme si ne-am intalnit cu o grupa de unguri care au deschis focul asupra noastra. Am raspuns la fel de rapid cu gloante, ascunsi in spatele unor copaci. Toti unguri au fost ucisi si eu m-am ales cu un glont in mana dreapta. Am legat-o repede si am continuat. Dupa o jumatate de ora am fost ajunsi din urma de inamici, am deschis focul dar au fost prea multi, am pierdut si era cat pe ce sa ne prinda, dar i-am trimis pe ceilalti, eu ramaneam sa le distrag atentia, fiind singurul ranit. Cu greu s-au despartit de mine dar au plecat, am ramas singur si ranit atacat ce 50 de unguri nervosi. M-au capturat si le-am spus ca am fost singur. M-au dus la un camion si dupa ce am urcat m-au legat la ochi, nu mai vedeam nimic. Urma sa mor? Nu o sa mai vad niciodata pe ea?