Un simplu soldat [EDITARE]

Torturarea lui J

Am calatorit cu camionul destul de mult, mergeam la o baza militara unde sigur trebuia sa ma tortureze sa afle daca romanii stiu de ofensiva si alte prostii pe care credeau ei ca eu le stiu si ma intereseaza.
Cand am ajuns la baza, mi-au scos esarfa de la ochi. Eram inconjurat de unguri, aratau ca si soldatii nostri, obositi si fara experienta luptei. Cand ma uitam in jur, a venit la mine unul, cu grad mai mare ca toti si m-a legat la maini. In spatele lui era un medic care astepta, cred ca urma sa ma consulte sau sa ma omoare. Se putea intampla orice.
-Hai sa iti verific rana de la mana, urmeaza-ma.
Visam? Ce mi-au facut in camion, auzeam bine? Desi vorbea in maghiara, il intelegeam, dar nu realizam ce spune, sa ma bandajeze? Asa se poarta ei cu un ostatic?
-Hai mai repede nu am toata ziua.
L-am urmat cu atentie, iar in spatele meu erau doi unguri, care ma urmareau peste tot. Am intrat cu el intr-un cabinet destul de mic, dar curat si cu echipament medical destul de modern.
-Stai jos si da jos haina de pe tine, trebuje sa iti vad rana.
M-am asezat jos pe masa de operatii din mijlocul camerei.
-Haina jos, ce mai astepti? Vrei sa ti-o dau eu? Doar o mana ti-e lovita.
Eram legat la maini si nu puteam face nimic, doctorul nu observase si incepea sa se enerveze.
-Nu pot. Sunt legat la maini. Daca ma dezlei o sa ma dezbrac. Pana atunci, imi pare rau dar nu am ce face.
I-am vorbit pe limba lui, cu putine greseli. Dupa ce m-a auzit a stat putin pe ganduri. Nu ii venea sa creada ce bine vorbesc, credea ca doar inteleg nu si vorbesc. A deschis usa nervos si a strigat ceva la unul dintre soldatii de la usa. Nu am inteles ce a zis, dar soldatul a intrat si m-a dezlegat. In secunda urmatoare mi-am dat jos haina si am vazut ca rana se agravase si incepea sa se infecteze.
-Nu e grav, inca o putem salva. Tine asta, bea putin ca nu mai am nici un fel de anestezic. O sa doara ca dracu, dar bautura ajuta.
Avea dreptate, bautura ajuta dar nu suficient, inca simteam durerea cand incerca sa scoata glontul. Dupa 10 minute cat a tot cautat glontul in mana mea, l-a scos si mi-a dat cu niste prafuri albe pe rana si mi-a pus bandajul. Nu intelegeam ce se intampla, sigur eram ostatic? Nu se purtau rau cu mine, nu vorbeau urat cu mine, nu mai intelegeam nimic. Mi-a dat si sa beau, mi-a salvat si mana, ce se intampla?
-Gata esti ca nou, imbracate si hai mergem, vrea sa te vada seful. Dar stai, nu poti sa iti mai iei haina aceea plina de sange. Asteapta ca o sa iti fac rost de alta.
A iesit din cabinet si au intrat cei doi soldati. Nu puteam face o miscare fara sa nu fiu vazut de cei doi. Am luat sticla de pe masa si am baut, apoi i-am servit si pe ei care nu au refuzat putin alcool. Nu intelegeam ce se petrece dar nu ma deranja, totul era diferit fata de ce imi imaginam. Cine s-ar fi gandit ca asa se poarta astia cu strainii. Dupa cateva minute a venit medicul inapoi in cabinet si mi-a dat o camasa alba, pe care am imbracat-o si am plecat dupa el. Am mers prin cladire pana la etajul doi in capatul holului, in biroul unui locotenent, sau ceva mare in grad, un fel de director al bazei militare. Am intrat dupa medic dar nu am zis nimic. Nu stiam ce sa spun si cum sa spun, am asteptat impietrit cu cei doi soldati in spatele meu.

-Buna ziua, eu sunt seful pe aici. Tu cine esti?

-Jacob.

-Voi trece direct la subiect, cum ati reusit sa ajungeti atat de aproape de baza noastra? Sa intrati si sa ne distrugeti tancurile? Si inca ceva, au aflat cei din armata romana de ofensiva de maine?

-Chiar credeti ca o sa va raspund la intrebari? Ce motiv am sa o fac? Oricum ma veti omori dupa asta.

-Te lasi greu, nu? Da... Ma asteptam la asta, nu iti place cum ne purtam cu tine? Hai stai jos.

M-am asezat pe scaun in fata biroului lui. "Seful" s-a ridicat si a deschis un dulapior din care a scos o sticla de alcool, era ceva puternic si strain, sigur era productie americana. A pus in doua pahare si a scos un trabuc si mi l-a oferit.

-Nu fumez. Multumesc.

Am luat paharul si am baut amandoi.Intre timp, medicul a plecat si cei doi soldati ai iesit afara. Am ramas singur in biroul "sefului". Nu stiam ce sa fac, ce se v-a intampla cu mine. Dupa ce am baut cateva pahare si am discutat diferite lucruri cu el, au intrat in camera doi soldati care m-au legat, mi-au pus pe cap o gluga neagra si m-au dus undeva intr-un subsol sau intr-o camera intunecata. Stiam ce urmeaza, torturarea pentru informatii. Aici urma sa imi gasesc sfarsitul, prietenii mei nu aveau nici o sansa sa descopere locatia si sa ma salvelez la timp. Eram pierdut.

-Acum o sa incepi sa vorbesti singur, sau o sa te facem noi.

-Nu o sa spun nimic pentru ca nu stiu. Eu sunt un simplu soldat!

-Bine, daca nu vrei acum, in 10minute nu o sa te poti opri din vorbit.

Dupa asta s-a dezlantuit iadul, eram intepat cu diferite cutite in locuri atent alese, sa nu imi atinga nici un organ vital sau vreun vas de sange. Eram stropit cu apa fierbinte si capul imi era scufundat in apa foarte rece, suficient cat sa ma distruga dar sa nu ma omoare. Eram electrocutat in reprize scurte si puternice fara sa ma omoare. Tortura cred ca a durat cateva ore, mi-am pierduc cunostinta de cateva ori. Simteam ca o sa mor, dar nu vorbeam, stiam ca o sa ma omoare oricum. Un singur lucru a reusit sa ma tina in viata, inchideam ochii si ma gandeam la ea. Imi spunea sa fiu tare si sa ma intorc la ea. Tot ce puteam sa fac acum era sa astept. Sa astept sa mor cu gandul la ea sau sa fiu salvat, ceea ce parea a fi imposibil.