Un simplu soldat [EDITARE]

Liniste, haos si intuneric

O zi linistita de iunie, fara un nor pe cer. Doar cateva pasarele cantau in surdina la mine la geam, le auzeam dar nu le dadeam atentie. Stateam in pat, uitandu-ma la Tv, la un film lipsit de umor si actiune, actorii erau fara talent, totul parca era filmat intr-o cutie uriasa, luminata de 2 becuri sparte. Nu intelegeam nimic si totusi ma uitam, aveam de ales intre asta si niste stiri despre nu stiu ce razboi, fictiune creata de guvern, impotriva tarii vecine, Ungaria. Era absurd sa pornim un razboi, deoarece Romania nu mai avea industrie de cativa ani, productia de armament era blocata, stagiul militar nu mai era obligatoriu, nu aveam cum sa purtam un razboi. Bineinteles ca liderii tarii, credeau ca o sa ii atacam si cu pietre si tot invingem, altfel nu imi explic de ce ar distruge tara...
Filmul se terminase destul de patetic si durase cam mult.. Era cam ora 22:00 si ma pregateam sa merg pana la magazin sa imi cumpar niste beri, in seara asta urma sa vina Andrei, un prieten foarte bun, pe la mine sa ne uitam la fotbal. Cand am intrat in magazin, era haos total, toţi se inghesuiau sa cumpere alimente si provizii, eu nu intelegeam, chiar pornea razboiul, sau doar oamenii sunt mai prosti si mai manipulati decat de obicei? Oricum nu imi faceam griji, eu doar aveam nevoie de bere,imi era sete si meciul inca se juca.
Pe la orele 22:30 a ajuns Andrei la mine, am mancat rapid ceva si am pornit Tv-ul sa vedem jocul. Aveam doar o problema, toate canalele difuzau Declaratia de Razboi impotriva Ungariei. Andrei era nelinistit, dar mai fusese in razboi, a fost 5 luni in Iraq, facea partedin U.S Army, nu il deranja ideea, se resemnase. Eu, in schimb, eram nervos, injuram cat puteam si pe maghiari, cat si pe romani, in egala masura, doar pentru ca pierdusem meciul. Pe la ora 23 ne-au anuntat masurile pe care le-au luat pentru a putea purta razboiul, erau chestii marunte, rationalizari, cresterea productiei de armament, etc... Cea mai interesanta parte a fost cand s-a anuntat alianta secreta intre Romania si Rusia, deja la ora difuzarii, convoaie intregi cu armament si echipament de ultima generatie erau in drum spre noi.
O idee proasta pentru razboi a fost intreruperea curentului la ora 19:00 in fiecare zi, asa ramaneam pe intuneric in fiecare noapte. Ziua aceea, 27 iunie, a fost prima zi din razboi, care personal, speram sa se termine in 2 zile si sa moara doar conducatorii tarii. Dar nu a fost asa, dupa 2 zile am primit acasa ordinul de inrolare. Eram calm, in jurul meu era liniste, cei din cartier care s-au inrolat erau entuziasmati, gata de razboi, manipulati prea mult si prea usor, credeau ca la razboi nu vor muri, doar vor omorî. Eu, stiam ce se v-a intampla, stiam ca nu ma voi intoarce intreg, sau nu ma voi mai intoarce deloc, stiam ca nu voi apuca sa imi declar dragostea persoanei iubite, stiam ca nu imi voi mai revedea familia, eram indiferent si acum in ultimul moment, desi imi parea putin rau pentru lipsa de comunicare intre mine si persoana iubita si lipsa de interes pentru familie. Eram tanar, aveam doar 20 de ani, dar simteam ca nu are rost sa traiesc, singur si sa ma ascund de Politia Militara. Ma decisesem, urma sa ma inrolez la infanterie, preferam insa misiunile secrete pe teritoriul strain si armele de precizie, cu luneta. Zilele urmatoare m-am intalnit cu prietena pe care o iubeam, venita la medic cu prietenul ei, care se prefacea bolnav, era fricos, nu avea curajul sa mearga pe front, nu pentru tara, dar macar sa stie ca ea va fi in siguranta, acum si in viitor. Am salutat-o politicos, si am plecat in graba, fara sa ii dau atentie si lui. Ea era un motiv in plus pentru care trebuia sa apar tara. Stiam ca prietenul ei nu v-a face nimic pentru ea.