Un simplu soldat [EDITARE]

Glume, antrenament si simulari

Incepusem antrenamentele zilnice, erau epuizante, dar majoritatea le faceam fata. Andrei era cel mai priceput la Armament si mecanica, eu incepusem sa stapanesc limba maghiara si ma descurcam la supravietuire. In doar 4 zile de antrenament intensiv au mai cedat 2, acum mai eram 15, care ne descurcam bine, incepusem chiar sa il tolerez pe eroul necunoscut, dar in sufletul meu era inca o invidie criminala si o furie care ardeau mocnit, asteptand doar momentul sa izbucneasca violent. Stia ca nu mai are mult de trait, spera insa sa se termine razboiul, sa poata pleca cat mai departe de mine si pe ea sa o uite, sa nu ii mai pese de nici un interes, doar sa scape undeva in varful muntelui, unde nu ma voi obosj sa merg dupa el.
Stateam intr-o zi cu Andrei, intre doua sesiuni de antrenament, si ne intrebam cat o sa mai dureze antrenamentul asta istovitor.
- Ce zici, cat ne mai tin izolati, cand ajungem si noi la razboi?ma intreba Andrei cu un tun foarte linistit, de parca razboiul ar fi doar un joc din copilarie. Intradevar, nu era prima data cand ajungea in razboi, sigur avea ceva probleme la cap, luate de prin celelalte lupte.
-Nu cred ca mai dureaza mult, am facut progrese uriase, cel putin 5-6 o sa renunte pana la finalul saptamanii, deja e joi, pana duminica ramanem 10, exact de cati au nevoie. Apoi, o sa ne mai antreneze pe noi o perioda.
-Da... cred ca asa o sa imtample, nu ajungem pe front. Si razboiul o sa fie gata pana ajungem noi in actiune. Ai mai auzit ceva? Ce se mai intampla pe front, tot in defensiva suntem?
- Din cate am auzit ca vorbeau X si Z, cred ca am intrat in atac, armata Ungariei s-a retras inapoi in tara lor si din ce a povestit Y, profesorul de limbi straine, se pare ca la finalul verii Armata Romana, intra intr-o ofensiva majora, care se va opri doar la finalul razboiului, cand Ungaria va fi distrusa complet.
-Si asta in cat timp se va intampla, chiar vreau sa am parte de niste actiune. Nu vreau sa stau aici si sa mor de plictiseala.
-Nici eu nu vreau, am un plan ma mai scapam de plictiseala, cat e ceasul?
-23:30, de ce?
-Hai cu mine, i-ati lanterna.
Am mers spre bucatarie de ujde am luat un borcan cu untura si ne-am strecurat in camera eroului necunoscut, care era la duşuri, el niciodata nu venea odata cu ceilati. La ora 24:00 urmand un antrenament de simulare a parasutarii esuate in Ungaria, eroul se pregatea, cu intarziere, ca de obicei.
-Ce facem mă cu untura aia?
-Stai la usa sa nu vina! Da-mi lanterna sa iti arat.
Am deschis borcanul si cu cutitul de la ghete am scos untura si am intins-o prin toate ghetele eroului. Intr-un strat subtire sa nu se observe, dar destul de gros incat sa il deranjeze. La final i-am umplut casca cu untura si am plecat. Stiam ca e o gluma proasta, dar nici nu incercam sa facem o gluma, doar il torturam prin metode non violente. Intr-o zi, i-am vopsit arma in albastru, si i-am raportat lui X ca e tot timpul cu capul in nori si albastrul ii camufleaza mai bine arma. Desi X a considerat ca e o gluma, Z ne-a alergat 5 ore prin padure cu echipament de 40 kg.in spate, ne asteptam sa murim in 30 de minute, dar am supravietuit si ne-am intarit musculatura. Tot pe noi ne-a ajutat si pedeapsa aceea, cam lunga.
-Faina idee, o sa il deranjeze putin la antrenament. Hai sa scapam de dovezi si sa ne luam echipamentul.
Eram primii la raport, asa se intampla tot timpul, eram cei mai energici din toata grupa, prietenie ce ne unea facea din noi o echipa puternica si indestructibila.
La miezul noptii am urcat in camionul care urma sa ne "parasuteze" pe fiecare in alta locatie din padurea din apropiere. Obiectivul misiunii era usor, sa ne regrupam minim 2-3, sa gasim o geanta neagra ascunsa undeva in padure si sa ne intoarcem la baza inainte de ora 6:00 dimineata. Fiecare trebuia sa aduca o geanta de 30kg la baza, altfel era picat si risca sa zboare la infanterie. Aveam mare noroc, desi gentile erau pazite, noi aveam diverse tipuri de arme, eu aveam un pistol de 9mm cu amortizor de zgomot, Andrei a ales un Mp5, tot cu amortizor. Ceilalti au ales diverse tipuri de Akm-uri, fara amortizoare, eram siguri ca vor fi reperati in prima secunda, dar ei ziceau ca o sa impuste tot apoi o sa fure gentile. In ultimul moment am mai luat si un Mp5 si Andrei a luat un pistol ca al meu, aveam echipament la fel, el avea harta, eu busola. Asa erau toti unul avea doar harta unul doar busola, de aceea era indicat sa ne gasim pereche cu alt echipament. Eroul necunoscut a vazyu in ultima clipa ce arma m-am luat si a schimbat Ak47 care l-a luat, cu un pistol de 9mm fara amortizor si fara gloante de rezerva.
Camionul a pornit, si fara sanne dam seama eram deja in mijlocul padurii sine invarteam in cerc.
-La comanda mea sariti cate unu din camion!
Aveam o singura problema , era foarte intuneric si camionul se deplasa cu viteza, trebuia sa avem grija cum aterizam,ca la viteza ce o avea ne puteam rupe foarte usor o mana sau un picior. Eram oarecum avantajati ca de 2zile ploua continuu, ceea ce facuse ca pamantul sa devina un burete capabil sa ne amortizeze caderea.
Andrei a sarit al doilea, eu urma sa sar ultimul, fara nici o ezitare Andrei a sarit si i-am pierdut urma in intunericul din spate. Cerul era acoperit in toatalitate de nori, luna isi facea simtita prezenta destul de rar, dar lumina puternic toata padurea cand aparea.
Fara sa imi mai pese de ce as putea pati, am sarit, m-am rostogolit de doua ori si m-am izbit puternic de un copac care ma ametit puternic pentru urmatoarele cateva ore.