Un simplu soldat [EDITARE]

Schimbari, misiuni, revedere

Dimineata, pe la ora 5 s-a dat alarma, trebuia sa ne trezim sa plecam in antrenament, era un antrenament simplu, ceva normal pentru noi, o plimbare prin padure de cateva ore cu 30kg de echipament in spate, prin zapada de 50-60 cm., greu nu mai era, doar obositor. Eu, aveam cele mai mari probleme, inca nu imi revenisem complet si corpul imi era slabit. Trebuia insa sa fac fata antrenamentelor si sa nu raman in urma deloc, trebuia sa lupt si sa ma antrenez de 2 ori mai mult decat celalti, trebuia sa recuperez timpul pierdut pe patul de spital. Era important sa imi revin si sa nu trag echipa in jos, altfel riscam sa imi iau zborul spre front, deveneam inutil in echipa speciala.

Dupa cateva ore de plimbare prin zapada am fost chemati prin statie inapoi la cabana, aveam musafiri. Nu stiam despre cine e vorba, provizile ne-au fost aduse acum doua zile si nu asteptam pe nimeni. Sa fi venit iar politia militara sa intrebe de Erou? Sau intors cei 3 excursionisti din concediu? Ce putea fi daca am fost chemati atat de urgent la baza.

-Ce zici Andrei, s-au intors cei 3?

-Nici o sansa, nu cred ca sta X in concediu doar atat. Sper sa fie mancare, ceva nou, sa macar cateva fete, asa, cadou de 6 luni de când ne rupem oasele prin padurea asta.. Trebuie sa fie ceva bun daca am fost chemati atat de urgent.

- Numai la mancare si femei iti sta gândul, la prietenii tai nu te gandesti?

-Si la carti, cum sa fac bani si ce o sa fac dupa razboi. Nu ma gândesc numai la mancare si femei, desi acelea sunt cele mai importante acum.

Drumul inapoi spre cabana a fost destul de incet, eram obositi si nu eram curiosi sa vedem ce se petrece la cabana, stiam ca Z desi e singur se descurca, nu ne gândeam ca are probleme sau ca e in pericol, ar fi spus codul secret daca era ceva la cabana si asa ne-am fi grabit putin.

-Ce s-a intamplat Z? strigase Andrei de la distanta, inca nu vedeam cabana din cauza copacilor.

-Z, Z! Unde esti, raspunde! au inceput si ceilalti sa il strige.

Z nu raspundea asa ca am grabit pasul, când am iesit din padure am vazut 3 jeep-uri, parcate ciudat in fata cabanei. Am scos din reflex armele si ne-am apropiat cu prudenta sa le verificam. Erau goale, nu era nimeni nici in ele, nici in preajma lor.

-Echipa A, avansati spre spatele cabanei, echipa B urmati-ma, intram in cabana simultan, din 2 directii, daca e vreun pericol inauntru il neutralizam pe loc. Avansati!
Eram in spatele lui Andrei miscandu-ne in formatie spre usa de la intrare, urma sa intram in cabana si sa neutralizam orice pericol. Am intrat cu viteza in cabana si inauntru ne-am intalnit cu Z, X, Marius, Alex si un general care stateau la masa din bucatarie. In jurul lor erau niste soldati fara arme si foarte neatenti la tot ce se intampla in jurul lor.
-Ah, bine ati venit baieti, va asteptam. Nu stiam cum va faceti voi intrarea in casa dar e bine, hai faceti-va comozi, renuntati la echipamentul acela greu.
-Cine esti? De ce esti aici? De ce nu a raspuns nimeni cand am strigat de afara?
-Sunt un simplu general in aceasta armata, luptam pentru aceeasi cauza deci numele nu e important. Sunt aici pentru ca am vrut sa fac o plimbare in natura si sa va cunosc. Din cate observ nu esti o gazda prea buna, dar mai exact tu cine esti de iti permiti sa vorbesti asa cu un general?
-Eu? Cine sa fiu? Sunt un simplu soldat sau defapt eu sunt cel mai important soldat care participa la acest razboi si cum ai spus si tu numele nu este important.
-Bine Andrei daca ai terminat, hai stai jos avem ceva important de discutat.
-Mersi X... Acum stie si cum ma cheama... Dar apropo, e gata concediul? Sau care este motivul pentru care v-ati intors la noi?
-Lasa ca iti eplicam noi, acum asculta-l cu atentie pe domnul general.
-Multumesc X, iar acum ca toata lumea e atenta pot sa va explic noua misiune. Dupa cum stiti razboiul se apropie de final, aliatii nostri ataca constant inamicul din nord, punanad o presiune imensa asupra noastra. e asteapta ca noi sa avansam direct spre capitala ungara sibsa fortam astfel capitularea neconditionata. Ne asteptam ca razboiul sa mai dureze cel mult 6 luni.
-6 luni? Perfect pot sa ma bucur de vara, nu se poate putin mai repede?
-Mai repede sigur nu. Te rog nu ma mai intrerupe acum ajungeam la partea care va intereseaza, misiunea voastra. Cum ziceam, razboiul se apripie de final, ultima voastra misiune va fi cea mai importanta, pot spune ca de voi depinde sfarsitul luptelor, daca esuati razboiul se va prelungi cu cel putin 4-5 luni, iar asta inseamna doar alte pierderi de vieti omenesti care trebuie evitate.
Cand am auzit cuvintele genedalului despre sfarsitul razboiului care ar putea fi peste numai 6 luni m-a facut sa nu il mai ascult. Ma gandeam doar la e, la momentul cand o voi intalni si voi putea sa ii declar sentimentele. Acum aveam destula incredere in mine eram convins ca voi putea sa ii spun ce simt. Ma gandeam doar la viitor, intrasem in lumea mea si nu am auzit planul misiunii. Doar dupa ce a plecat generalul mi-a spus Andrei ce avem de facut.
X a povestit in seara aceleasi zile unde au fost si ce au facut... A povestit cum a fost in inchisoare si de ce a trebuit sa fie luati ca niste dezertori. A explicat cum s-a descoperit un spion inamic la baza militara la care am stationat pe perioada cat am fost eu in coma. Unele surse spuneau ca acesta a descoperit locatia cabanei noastre si ca aceasta era monitorizata prin satelit, iar extragera lor de la cabana le permitea sa afle daca spionul este intradevar infiltrat in baza si daca acesta stie cu adevarat locatia, fapt ce s-a dovedit adevarat, spionul fiind prins si condamnat, asigurand astfel ca pozitia cabanei este in continuare sigura.

***Stiu ca nu am mai postat de foarte mult timp, au fost ceva probleme personale. Dar acum am revenit in forta si sunt gata sa termin "cartea". O sa mai apara cred ca doar 1 sau 2 parti, apoi o sa incep un alt proiect in care tot Jacob o sa fie personajul principal. ***