Un simplu soldat [EDITARE]

Recuperarea lui Jacob

****Sunt in vacanta la tara, s-ar putea sa am problema cu publicatul. O sa incerc sa postez o data la 2-3 zile, depinde de cum imi permite timpul sa scriu****

Ne-am urcat in elicopter fara ezitare. Inclusiv Marius si Alex au venit fara sa priveasca inapoi. Eram pregatiti de lupta, de data asta nu mai era o misiune, normala, nu mai trebuia sa facem liniste, puteam sa intram in cel mai mare zgomot produs vreodata de om, nu asta era important.
-Auzi Marius, cum ti-ai permis sa vorbesti asa cu generalul? Ai reusit sa rezolvi in 5 minute ce nu a reusit Z aproape doua ore, cum e posibil?
-Lasa-l sefule ca asta nu conteaza, important e ca avem elicopter si ca mergem dupa J. Z, cat mai avem?
- In 10 minute o sa vedem ofensiva in stanga, sper sa nu traga si in noi. Pana la tinta mai avem aproximativ 40 de minute. Sper doar sa nu fie prea tarziu.
- Eram doar curios Andrei, nu te mai enerva fara motiv, avem deja destule pe cap.
-Am eu relatiile mele cu generalul, nu va pot dezvalui totul.
-Lasati-l baieti, are el secretele lui. Stiu ca suntem baietii noi, dar nu m-ar deranja sa mai ramanem prin zona. Sa il cunoastem si noi pe Jacob, sa bem si cu el o bere rece dupa razboi.
-Daca are Marius aceleasi conexiuni, de maine o sa avem doi colegi noi, ce ziceti Fabio, Andrei, e bine?
-Pai cum sa nu Sefu, oamenii astia au fost facuti pentru echipa, sunt curios cum se descurca in lupta.
-Ne descurcam, stai sa il vedeti pe Alex si arma lui cu luneta, cel mai bun din razboiul asta.
-Pregatiti-va, sarim in 5 minute.
Acum era timpul sa il salvam pe Jacob. Majoritatea soldatilor erau in lupta, baza inamica era aproape pustie. Saritura nu a fost perfecta, era sa mor cand am aterizat, am ales eu sa aterizez in singurul copac din zona. Fabio si Alex au aterizat aproape de mine si m-au ajutat sa cobor. X, Z si Marius au aterizat la distanta mai departe, avusese pilotul ceva probleme, nu ne-a putut lasa pe toti in acelasi loc.
La poarta erau doi paznici. Alex era pregatit, se laudase ca e un tragator bun cu arma cu luneta. L-am lasat sa ne arate talentul.
-Fiti atenti cum zboara, doi dintr-o lovitura.
-Ai o bere asigurata, fie doua daca ii omori pe amandoi fara sa porneasca alarma.
Restul ne-am continuat drumul spre poarta. Cand paznicii cadeau, noi intram. Asteptam cu armele pregatite in formatie de lupta, il asteptam doar pe Alex care se juca cu nervii nostrii.
-Daca nu trage Alex in urmatoarele 5 sec, eu ma duc si il impusc, apoi le fac o vizita prietenilor unguri.
Nici nu am apucat sa termin replica ca am auzit sunetul pustii lui Alex, de doua ori.
-Ce rapid a fost, sa mergem.
Am intrat repede pe poarta principala, tragand in tot ce misca. Inamicul nici nu stia ce il loveste, credea ca toata armata romana a ajuns la ei in baza. Trageam in rafale scurte si precise. Putini unguri au reusit sa traga inspre noi, dar si ei trageau prost, fara o tinta anume. Dupa cateva minute totul s-a linistit. Nu mai tragea nimeni in noi, nu ma ucideam pe nimeni.
-Z, mai functioneaza transmitatorul ala? Unde il gasim pe J? Chiar vreau sa il cunosc.
-Acum isi cauta semnalul. Nu te mai grabi atat.
-Gata, l-am gasit. In cladirea aceea.
Ne-am apropiat cu prudenta de usa. Z, eu si Fabio ne-am pus mastile de gaze, Marius era pregatit sa sparga usa si X pregatise o grenada cu fum si gaz sa o arunce inauntru. Sincronizarea a fost perfecta, eram o echipa echilibrata si antrenata. Chiar daca nu ne mai antrenaseram impreuna doar cu berea sau cartile de joc, ne completam si ne intelegeam bine.
-Nu e!
-Cum nu e? Trebuie sa fie aici!
-Nu e in aceasta camera. E defect aparatul ala.
Fabio ridicase un supravietuitor, îi dadu doua palme si il intreba pe limba lui: Unde e? Spune unde e sau asta e ultima data cand ai clipit!
-Jos... Subsol, ascunzatoare...
Victima primise un pumn aruncat cu precizie direct in nas si cazu fara suflare pe podea.
-Jos? Unde sa coboram? Pe unde...
Cautam un loc in podea sau in perete, speram sa gasim o intrare secreta, un pasaj sau o scara care sa ne duca "jos". Dupa cateva minute de cautat in toata incaperea Z gasise o bucata din podea care suna diferit. Era in mijlocul camerei ascunsa sub un covor si o masa.
-Repede ajutati-ma sa mut astea. Cred ca am gasit ceva!
Am dat la o parte toul si am descoperit o usa secreta. Am deschis-o si am intrat primul urmat de Fabio si X.
-Jacob!! Unde esti? J??
-Trebuie sa fie aici, e imposibil sa nu il gasim.
-Stati. O usa, se aude ceva, trebuie sa intram.
Am spart usa si am intrat cu armele pregatite. Doi unguri torturau o fiinta umana, parea sa fie barbat.Unul il uda si celalalt il electrocuta. Victima calailor era inca vie dar nu mai avea putere sa se miste sau sa articuleze vreun cuvant. Calaii s-au intors spre noi iar eu si Fabio am tras in acelasi timp. X s-a intors repede sus sa anunte ca avem nevoie de elicopterul de extractie si asistenta medicala. "Rezistati baieti" spuneam in timp il dezlegam pe Jacob, stiam ca el este, imi cunosteam "fratele" dintr-o mie. Ce mult se putea schimba un om in doar doua zile de tortura excesiva. L-am sprijinit pe Jacob intre noi si am urcat sus.
-Baieti avem o problema, cineva a apucat sa anunte atacul. Doua camioane pline cu soldati se indreapta spre noi.
-Si elicopterul? Nu poate sa ajunga mai repede?
-Asta e problema, pana nu scapam de soldati nu poate veni. Survoleaza zona prin apropiere, dar nu poate ateriza in siguranta.
-Pai baieti, cred ca stiu ce e de facut. Cineva sa mearga dupa Alex, a spus ca ne asteapta la poarta, avem nevoie de el. Fabio, X mergeti aduceti cateva arme si munitie tot ce gasiti util. Andrei, tu stai cu mine, trebuie sa il bandajam putin pe J. Ne pregatim de lupta. Trebuie sa supravietuim si acum.
Inca un obiectiv neplanificat al misiunii, trebuia sa o facem si pe asta pentru J, care ne era dator cu multe beri reci pentru aceasta aventura.