DEMON CU CHIP DE ÎNGER

ATACATORUL DIN CONAC

Azrael s-a îndepărtat destul de mult de ușă, apoi am auzit cu i-a pronunțat numele lui Serenity.

A spus: „Am vrut să vin la tine Serenity, dar nu am reușit, chiar nu am reușit, dar o să vin la tine cât de curând.

Mi s-a făcut rău instant, nu-mi puteam controla mâinile și picioarele, mi-a luat ceva timp să mă liniștesc, Azrael încă vrea să se sinucidă.

Carla a strănutat și am auzit cum Azrael se apropia de ușă, a deschis ușa și urlând ne-a întrebat de când eram acolo și ce am auzit.

I-am spus toți în cor că abia ce am ajuns, părea că nu ne crede, dar nu a mai zis nimic.

Pentru o clipă s-a uitat în ochii mei, nu-l mai văd cum îl vedeam înainte, acum privirea aia dulce a lui s-a transformat într-o privire rece și dură, am impresia că nu-l cunosc deloc pe omul care stă acum în fața mea.

M-a tras de mână și m-a băgat în camera aia de la mansardă, apoi a închis ușa în spatele nostru.

Eric și Carla au încercat să intre în cameră dar fără succes, m-au întrebat dacă sunt bine, le-am spus că da și le-am mai spus să mă aștepte jos, nu au acceptat asta din prima, dar până la urmă au cedat.

Am simțit cum Azra se apropia din ce în ce mai mult de mine, i-am simțit buzele cum alunecau pe gâtul meu, acum ceva timp aș fi iubit senzația asta, dar acum simt că ceva greșit se întâmplă între noi.

Buzele lui s-au ridicat spre buzele mele, am încercat să opun rezistență, dar nu am putut, așa că buzele noastre s-au întâlnit, am simțit un gust ciudat în timp ce mă săruta și mi-am dat seama imediat că buzele lui sângerau, probabil se lovise în timp ce arunca lucrurile alea prin cameră.

Am simțit că-și dorea sărutul ăla, dar nu pentru că i-ar fi fost dor de mine, ci pentru că poate își imagina că sunt Serenity, totuși ceva mă ținea acolo în sărutul ăla, mi-am așezat mâna în părul lui și am profitat la maxim de sărutul ăla.

Nu-mi dau seama dacă am făcut eu vreo greșeală, dar s-a oprit și m-a privit în ochii, puteam să simt ura din ochii lui albaștri, simțeam cum cu fiecare respirației devine din ce în ce mai nervos, a dat cu pumnul în peretele din spatele meu și m-a întrebat ce caut aici.

Am încercat să-i explic, dar nu am reușit, a început să-mi reproșeze că sunt aici doar pentru că toți credem că e nebun, că merită să moară și că trebuie să o facă singur.

Am încercat să mă apropii de el, când a simțit că l-am atins m-a împins și am căzut pe podea, am început să plâng și am simțit cum se apropie de mine, mi-am pus mâinile în cap.

A simțit că mă tem de el și mi-a spus că nu mi-ar face rău, că orice ar fi cu el nu v-a încerca niciodată să mă lovească sau să-mi provoace altceva.

Nu ma temeam de puterea lui fizică, ci mai mult de cea mentală, știu că psihicul lui nu e în cea mai bună stare în momentul ăsta.

Am simțit că trebuia să-i atrag atenția la faptul că pe mama lui a rănit-o, nu știu cum ar putea să nu mă rănească și pe mine.

Mi-a spus că Elysia i-a spus un lucru greu de uitat, nu-mi pot imagina ce l-ar putea enerva din vorbele ei, având în vedere că ea nu a scos nicio vorbă despre discuția lor.

Am rămas tot pe podea, Azrael a încercat să mă ridice, dar am tresărit la atingerea lui, chiar dacă mi-a zis că nu mi-ar face rău, tot simt că nu știu de ce e în stare.

Am auzit cum cineva alerga pe scări, am auzit-o pe Carla care plângea și îi striga numele lui Eric, îl implora pe Azrael să deschidă ușa și să vină jos.

Am ajuns lângă ea și părea înspăimântată, am coborât jos, am ajuns jos și puteam auzi cum cineva făcea înconjurul conacului.

Carla țipa și spunea: încă e aici, e aici.

Azrael a ieșit primul și am putut vedea o siluetă în spatele lui, s-a întors cu spatele fix în momentul în care atacatorul încerca să-i pună o pușcă de vânătoare la gât.

Azrael l-a prins și îi ținea pușca sub barbă, Carla a ieșit în grabă din conac, am urmat-o și eu, am apucat să fac doar câțiva pași, ce am văzut m-a făcut să stau în loc precum o statuie, Eric zăcea într-o baltă de sânge, am putut să observ că sângele îi curgea din piept.

Mi-am făcut curaj și am pășit spre ei, cu fiecare pas pe care-l făceam speram din ce în ce mai mult că nu a fost împușcat, dar cele mai negre gânduri ale mele s-au adeverit când am ajuns lângă el.

M-am aplecat ca să văd mai bine, Eric era cooperant, dar pierduse o cantitate mare de sânge, mi-am dat jos bluza și am pus-o pe zona unde Eric era împușcat,
m-ai apoi am sunat la numărul de urgențe și am cerut o ambulanță, am încercat cu greu să le explic zona unde ar trebui să ajungă.

Mi-au spus să apăs cât de tare pot pe rana lui Eric, pentru a opri hemoragia sau cel puțin pentru a încerca.

Carla nu putea să mai facă nimic, se uita plângând la Eric și încerca să-l țină treaz.

Am observat că Azrael încă se lupta cu atacatorul, am putut să-l văd la față, era un bărbat de vârsta noastră, nu-mi pot imagina cum și de ce a intrat în curtea conacului cu o armă în mână, singurul lucru la care mă gândesc e că Azrael era adevărata lui țintă, pentru că nu avea cum să știe că și noi o să fim aici.