Capitolul cinci

51 5 4
                                    

"If the whole world was watching I'd still dance with you"

- This Town, Niall Horan

___

Silvia Finley o analizează pe mama ei cu neîncredere. Nu-i vine să creadă ce aude. Urma să danseze cu Thomas Clinton. Ceea ce o deranjează este că trebuie să danseze în fața a zeci de oameni. Sute de insulte, care ar face și un țăran gelos, îi apar în minte. Se întoarce spre tatăl ei, în așteptarea unui suport, dar bărbatul ridică mână dreaptă discret, semnalând că nu se bagă în această discuție. Șoaptele acoperiră sala de bal și uitături curioase sunt îndreptate spre cei doi. Michael râde înfundat alături de Martha, nu în semn de batjocură, mai degrabă de situația în care prietenul lui se afla. Josephine devine serioasă, nu mai radiază. Îi examinează pe sora lui și pe băiatul de care îi place. Nu par încântați de decizia mamelor, căci tații sigur nu aveau legătură cu asta. Florence Clinton afișează o atitudine neutră, însă, pe dinăuntru, fierbe de nervi. Nu se gândi nici măcar o secundă că Mary Finley ar putea veni cu o asemenea propunere.

Toate aceste interacțiuni și gânduri nu au durat mai mult de câteva momente ce au trecut ca anii. Mary își netezește rochia și se apleacă spre Silvia.

- Du-te, Silly. 

Fata voi să strâmbe din nas. Se controlă și făcu un pas în față. Thomas se trezi dintr-o transă, împins de mama lui și îi întinse mâna fetei Finley ca aceasta să accepte invitația la dans. 

Este greșit dacă credem că Thomas Clinton se bucura. Pentru prima dată, împărtășea sentimentele Silviei. Nu știe cum să o blesteme pe Florence, în speranța că o să o prindă din urmă. Afecțiunea care o avea pentru Silvia este nouă, confuză, crudă. Prefera să o privească de la depărtare, unde știe că e în siguranță și el, și ea. Prietenia lor, dacă poate fi numită așa, stă agățată de un fir de păr, iar cel care urmează să îl rupă este Thomas. 

Își aminti dintr-o dată de o întâmplare de vara trecută, când cei doi se întâlniră întâmplător într-o pădurice dintre cele două pământuri deținute de familiile lor. Silvia mânca un măr, cu picioarele în apa rece a micului lac care formase din cauza precipitațiilor. Avea rochia ridicată până la mijlocul coapselor, iar pălăria ce era menită să o protejeze de soare era aruncată pe iarba verde.Părul lung era desprins și îi acoperea umerii. Thomas nu o văzu inițial, dar fu surprins când îi auzi vocea strigându-l de pe malul opus. A fost unul din singurele zile în care cei doi au purtat o conversație civilizată. Când au plecat de acolo, au realizat că antipatia dintre ei nu exista. Erau doar părerile mamelor insuflate în mintea lor. Au fost de comun acord, printr-o ultimă privire, că lucrurile nu se vor schimba în ciuda prieteniei nou formate.

Thomas zâmbi. Silvia se uită înmărmurită la el în timp ce merg spre centrul ringul de dans, unde se opriră.

Băiatul îi puse mâna pe talie și îi luă mâna stângă într-a lui. Îi aruncă o privire amuzată fetei din fața lui, ceea ce o mai calmă. De ce să nu fie calmă? Era din cauza mulțimii? Sau din cauza lui Thomas? 

Muzica străpunge liniștea și îi poartă în mișcări suave. Silvia se uita constant în jurul lor, la reacțiile invitaților. Câțiva șoptesc, cu sprâncenele unite și buze strânse. Alții zâmbesc sincer și îi privesc pe cei doi tineri curioși. Mary Finley îi urmărește și îl ține de mână pe soțul ei, amândoi mândri de fata lor sălbatică. Arthur se îndoia de manierele fiicei sale, dar grijile se dovediră inutile la finalul zilei. În spatele lor, Florence Clinton are o față serioasă și atitudine sfidătoare, nemulțumită că fiul ei este nevoit să danseze cu Silvia.  

Cassidy (de T. Stark)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum