Cassidy (de T. Stark)

Epilog

"Every moment is a fresh beginning." 

– T.S. Eliot

___

Trei ani mai târziu

___

Silvia dădea din pedale cu viteză. Mașinile și străzile înguste îi îngreunau mișcările prin capitală. O clădire înaltă, de culoare crem, aflată în mijlocul străzii îi atrage privirea și inspiră adânc înainte să lege bicicleta de un gard negru de fier. Urcă scările de la intrare și bătu scurt în ușa masivă de două ori. 

O femeie îmbrăcată în negru cu un șorț și o bonetă albă îi deschide ușa și o invită înăuntru, luându-i paltonul lung și gros. Silvia își scutură părul de ultimii fulgi de zăpadă din acel an și se duce cu pași mari spre salonul de la parter. Nu se auzea niciun sunet din încăpere și un gând confuz îi trecu repede prin minte. 

Ușa de la salon scârțâie când o deschide și înăuntru îl vede pe Thomas Clinton pe un fotoliu, citind dintr-o carte subțire și veche. Acesta își ridică privirea și îi oferi acel zâmbet rezervat numai ei. Lăsă cartea pe măsuța de cafea și se apropie de soția lui, luând-o în brațe, atașându-i un sărut pe creștet. 

- Ce faci? o întreabă acesta luându-i mâna stângă, sărutând-o și pe aceasta. Era un nou obicei de-al lui, ca să vadă inelul de pe degetul ei. Îi făcea o plăcere enormă să știe că Silvia nu mai este Finley, ci Clinton. 

- M-am întors de la Josephine. Și nu mi-e foame.

Tom se încruntă jucăuș la anunțul ei și dă din cap dezamăgit. 

- Și cu cine o să mănânc cina? se adresează el, petrecând un braț în jurul taliei ei. 

Silvia își sprijină mâinile pe umerii lui.

- Cu mine, îi șoptește și îl sărută scurt. 

Înainte să iasă din salon, Silvia își ațintește privirea pe un tablou care înfățișează mai mulți copii. Toți așezați în trei rânduri de la cel mai înalt la cel mai scund. Își recunoaște imediat fața și pe cea a lui Tom. Apoi pe a lui Michael și Marthei. 

Cineva din orășel fusese suficient de bun și talentat încât să picteze rapid un tablou cu toți copii de la orfelinat din acea vară. Și chiar dacă ea și Tom nu erau de acolo, erau familie. 

Silvia luă numele de Clinton cu șapte luni în urmă. De atunci, era cea mai fericită femeie din lume. Fiecare zi era petrecută în prezența soțului ei pe care îl iubește foarte mult și cea a surorii ei, surprinzător. 

Ochii au găsit-o cu ușurință pe Cassidy și un zâmbet trist i se așterne pe față, dar nu o lasă să o acapereze. A încercat să caute cărți care să-i explice de ce Cassidy zicea că o cheamă Layla, dar nu avea un nume pentru chestia asta, așa că nu găsi multe și, spre nefericirea ei, fu nevoită să abandoneze ideea. Însă e mai mult ca sigură că fetița nu mințise. Nu era Cassidy, ci Layla. 

Nu poți găsi ceva atâta timp cât nu știi ce cauți.

I s-a alăturat lui Tom la masă, dar nu se atinge de nimic. Își împleticește degetele cu entuziasm și dă necontrolat dintr-un picior. Apoi rostește două cuvinte care îl fac pe Tom să o ridice în sus și să o atace cu sute de săruturi pe toată fața.

- Sunt însărcinată.