Păcatul Ameliei

7

Tony

Trântesc ușa de la cafenea atât de tare încât cred că i-au sărit toți nenorociții ăia de clopoți.

Apoi mă îndrept spre mașină. La dracu', atât de tare m-am enervat.
De obicei nici măcar nu-mi pasă dacă se vorbește despre mine. Înseamnă că cei care o fac îmi dau atâta importanță, încât își ia din timpul lor ca să o facă, nu? Altfel n-ar mai pierde vremea vorbind despre mine.
Nici măcar o persoană nu mi-a spus ceva pe față. De frică? De rușine? De teamă că le pot face orice, oricând?

Dar cum îmi vorbește Amelia Young nu a mai făcut-o nimeni. Poate pentru că nu știe de ce sunt în stare. Nu știu dacă asta m-a enervat în halul ăsta sau faptul că a adus vorba de mama. De punctul meu sensibil. Ați putea zice că m-a jignit și că m-a făcut fără suflet, dar lucrul acesta este ultimul care m-ar putea enerva, și știți de ce? Pentru că suflet nu mai am de mult. Mi-a murit deodată cu părinții mei.
Ar putea suna clișeic, dar ăsta-i adevărul.
Iar pe mine nu mă supără adevărul.
Nici la condus nu pot fi atent. Era să fac accident de două ori.

Nu-mi ia mult și ajung la "Lady in Red Bar". Știu că e devreme. Dar am nevoie de alcool. Cobor din mașină, intru și merg să-mi comand ceva. Mă așez pe unul din mulțimea de scaune înalte și îi cer barmanului un Martini. În timp ce aștept, mă uit prin jur și analizez puțin locul. Are ferestre mari și înguste care nu permit luminii să pătrundă așa mult înăuntru, un candelabru uriaș atârnat de tavan și un tablou vechi, pictat manual cu Marylin Monroe pus într-o ramă aurie. În loc de becuri, la fiecare masă și colț, e câte o lumânare. La tejghea sunt multe plante agățătoare și mai multe rafturi uriașe cu o varietate generoasă de băuturi și o tablă sub formă de scrisoare veche și arsă pe care este scris meniul, cu o urmă de ruj, iar totul e din lemn masiv. E un loc scump, cu o tematică vintage și chill, și îți dai seama încă din exterior că nu e orice cârciumă de la colțul străzii pentru toți bețivii.

Barmanul îmi aduce băutura și o savurez cu "Sweater Weather" de la The Neighbourhood pe fundal. E o atmosferă liniștită, dar eu nu sunt. Încă sunt nervos. Deja termin primul pahar și mai cer unul. Chiar am nevoie dacă vreau să mă calmez. Îmi aprind o țigară și trag cu nesaț din ea. Toți cei care au adus vreodată vorba de părinții mei și-au primit un glonț în cap și cu greu m-am abținut să nu-i trag și Ameliei unul direct în gura aia nenorocită. Ar fi trebuit s-o iau de păr și să-i bag pistolul pe gât pentru ce a spus.

Automat mintea îmi zboară într-o altă direcție, și înlocuiește pistolul cu altceva.

La dracu'.

Iau următorul pahar și îl termin dintr-o înghițitură. De ce nu i-am făcut asta?

La gloanțe mă refer.

Aș fi scăpat cu siguranță de o grijă. Dar nu ăsta e planul meu. Trebuie să am răbdare și s-o iau pas cu pas. Termin țigara și o sting în scrumiera din fața mea și mai cer un pahar de băut. Mă las pe spate în scaun și îmi observ umflătura care împinge materialul pantalonilor negri pe care îi port. O urăsc pe fata asta mai mult decât crede. Și totuși mi-o face tare ca piatra. E prima și ultima oară când mi se întâmplă, așa ca o să dau vina pe băutură.

~

Mai plictisit de atât nu cred că am fost în viața mea.

Am venit aici ca să beau și să uit de ale mele, de fapt chiar aveam de gând să mă îmbăt și să iau un taxi până acasă, unde să ajung și să mă pun direct la un film sau la somn. Dar nu.

Nici nu știu de când stau pe scaunul ăsta și ascult cum îi vorbește gura ca o moară stricată blondei care s-a așezat lângă mine și jur că dacă mai aud o singură dată de "mami și tati sunt medici în State" îmi sparg paharul pe care acum îl strâng în mână, în cap. Și clar fata asta a încurcat locul ăsta cu un club.

Urăsc persoanele răsfățate.

-...Și asta mi-a spus, îți vine să crezi? gesticulează spre mine cu unghiile ei roz, pe un ton dramatic; o să mă prefac că am auzit tot ce a zis până aici, oricum n-am nimic mai bun de făcut în seara asta.

-Nu, îi răspund plimbându-mi degetul pe marginea paharului meu.

-Exact asta spuneam și eu! E strigător la cer, spune ridicând tonul și face o mică pauză. Auzi, eu destul m-am enervat în seara asta, nu ai vrea să ne descărcăm și noi puțin?, continuă mângâindu-mi brațul și pune accent pe "descărcăm".

Ea s-a enervat?

Oricum, puțin distracție nu strică. Ar cam trebui să se revanșeze că m-a plictisit în halul ăsta.

-După tine, îi răspund și îi văd expresia satisfăcută de răspunsul meu; se ridică, mă prinde de mână și mă trage spre baie.

Mă trag din strânsoarea ei.

Intră dintr-o cabină din baia bărbaților, iar eu o urmez.

-Fără săruturi, îi spun după ce încui ușa.

Urăsc să mă sărut în timp de fac sex. E prea intim, iar sentimentele nu-și au locul în pat.

Începe să mă atingă și să îmi frece penisul, apoi se rezemă cu spatele de peretele cabinei și se mângâie prin rochia roz și scurtă pe care o poartă. Nu-mi aduce nicio satisfacție să văd ce face. Poate-s prea beat?

Când vede că nu fac nimic, se întoarce cu spatele la mine, își pune palmele pe perete și își împinge fundul spre mine. Practic mă invită să fac ceva.

-Mă mai lași mult să aștept? Abia dacă m-ai atins, sper ca măcar să-ți faci treaba bine, mă "ceartă" pe un ton frustrat.

-Mi-am dat seama că nu am prezervativ la mine, e singurul lucru pe care îl mai spun și ies din cabină.

Ce dracu' se întâmplă cu mine? Normal că am prezervativ. Niciodată nu știi când ai nevoie. Dar acum zici că-s tâmpit. Am băgat scuza asta pentru că nu-mi pot lua gândul de la Amelia. Mă rog, de la plan, dar nu pot să mi-o trag cu gândul la ea. Nu e ca și cum aș plăcea-o. O urăsc. O disprețuiesc. Iar chestia asta mă obsedează.

Ies afară și închid ușa după mine. Aveam nevoie de aer. Deja e întuneric afară și constat că am stat aici toată ziua. Voiam doar să-mi beau mințile și să uit de tot. Mă apropii de mașina parcată nu prea departe de intrare și o deschid.

Vreau să urc, dar dau de o pereche de ochi oceanici care mă privesc din apropiere.

Vorbești de lup, și lupul la ușă. Ușa barului.